Date: 10 Aprilie 2010

Playlist: Brad Paisley – Whiskey lullaby

Mood: Neutră dar deloc nepăsătoare / Avec un air pensif…

Mă trezesc şi îmi arunc ochii – niciodată bovini pentru că sunt albaştri –  plini cu un amestec de rimel, creion şi altă chestie pe tavan. Gândesc anumite tâmpenii şi îmi dau seama că pe mine nu mă trezeşte alarma de la telefon cât mă trezeşte durerea provocată de noul meu piercing din urechea dreaptă. Nu am înţeles nici până acum prejudecăţile unora legate de piercing, tatuaje sau vopsitul părului – ori nu gândesc eu eficient… Durează câteva minute până mă conving că e cazul să mă ridic din pat – şi nu pentru că aş avea un scop conştient, ci doar de …amorul artei. Am o şosetă căzută pe gleznă şi una ridicată la maximum; pantalonii cad de pe mine şi tricoul şi-a suflecat mânecile ca la tractorişti – e un fel de glumă proastă mai proastă decât glumele proaste de 1 Aprilie. Nu mă chinui să îmi aşez ţinuta – se rezolvă de la sine… Pornesc computerul, monitorul dar nu şi boxele – nu suport sunetul ala de „Windows – Welcome” – şi plec până în bucătărie. Mă uit pe pereţi, iau un măr , mă uit la el, îl pun pe masă. Beau apă şi nu îmi place. Iau mărul şi îl târâi până la birou. Îmi iau papucii de sub birou şi îi plimb pe acolo cât mă loghez eu pe Yahoo! – oricum nu e nimeni important/ interesant online. Cât se încarcă Yahoo!Insider mă uit la măr. Ar trebui să scriu ceva la matematică sau să citesc ceva pentru teza la limba română – n-am chef. Îmi sună telefonul şi nu am chef să răspund – îl dau pe silent. Citesc ceva pe internet, pun o melodie şi plec de la computer ca să mă duc afară să mă joc cu mingea de baschet. Mă gândesc că până acum am dat peste multe tipe frustrate şi sunt sigură că ce am întâlnit eu e doar 1% din ce există; ele sunt genul îmbibate de invidie şi tot felul de lipsuri – in special de limbaj, opinie, personalitate, cultură etc. Afară mă plictisesc repede pentru că nu am coş şi dribling-ul de unul singur e ca şi cum ai încerca să aplauzi cu o singură mână. În casă iar mă uit pe pereţi până când mă hotărăsc să mă spăl pe mâini – mă mobilizează gândul că risc să determin oamenii să mă evite aşa cum evit eu pe oricine care miroase dubios sau pare murdar. Prefer să nu mănânc nimic dar mărul ala ocupă spaţiu de pomană cu forma lui de măr şi culorile lui de fruct al mărului.

Uneori mă intrigă faptul că niciodată în camere nu e o temperatură constantă, parcă ar avea fiecare propriul microclimat – cred că asta îmi creşte adrenalina. De câte ori mă uit pe pereţi gândind la orice/oricum mă întreb cum se murdăresc lentilele ochelarilor pe interior. Mi se face foame şi nu vreau să mă deplasez şi brusc îmi amintesc de Paştele de anul acesta care a fost aiurea şi a picat nepotrivit – m-a prins pe mine într-o proastă dispoziţie dar nu aveam cum să îi impun lui Jesus ziua învierii. Oricum nu a fost la fel de plictisitor precum Crăciunul – tot nu am primit niciun cadou.

Am realizat că pe unde merg las în aer un miros de Coco Mademoiselle chiar dacă am un biet hanorac pe mine.

Nu am chef să mai ies afară pentru că nu ştiu dacă e frig sau nu pentru un tricou. Tastez pe messenger şi din când în când îmi învârt piercing – ul în ureche. Mă cam doare dar asta fac de câteva zile cu o baladă pe fundal. Aştept să vină seara. Aş mai scrie ceva dar am uitat ce voiam să scriu…