Căutare

Zid de gânduri

Aştept ca muzele să renască din propria cenuşă.

Etichetă

Jesus

Idei

S-a întâmplat să-mi moară muzele. Nu mai am acces la inspirație. Nu am mai scris de câteva luni dar mă doare în părți în economia situaţiei acesteia – oricum este prea complicat pentru un om care nu se prea bucură de lucruri mărunte. Uneori mă uit la TV dar alte ori am fost pe stradă, printre hedoniştii cu fericire la pungă. Asta s-a întâmplat ieri. Fericirea lor e simplă, ia forme de brad, de dulciuri şi jucării; mesaje cu acelaşi refren ipocrit ce leagă „Crăciun” şi „fericit” într-o sintagmă; băuturi comune şi haine curate. La mine fericirea e ca un EKG – în salturi.

Astăzi e ziua lui Jesus – iar. Nu prea reuşesc să mă bucur de ziua lui, a fost mai frumos de ziua mea – normal, eu am fost miezul.

Atunci m-am simţit echilibrat de bine – unii au spus că am devenit legală, alţii m-au întrebat cum e să fiu egală în drepturi cu adulţii dar eu m-am simţit departe, detaşată. S-a întâmplat după reţeta mea. Nici măcar nu am stat acasă – am plecat să-mi construiesc un drum. Am făcut ceea ce unii îşi doresc frecvent – puzzle din responsabilitate, satisfacţie, libertate, devotament, ambiţie, plăcere şi nebunie. Pe scurt am îmbinat utilul cu placutul, cum le place clişeicilor să spună. Niciodată nu mi-au lipsit oamenii frumoşi din jurul meu şi lucrurile cu valori fixate în mod subiectiv – cu atât mai puţin de ziua mea. Aici voiam să ajung. E un un fel de reacţie în lanţ când vine vorba de fericire. Dau curs unui eveniment sau unei activităţi, mă ambiţionez să termin, găsesc persoanele potrivite, mă concentrez pe calitate, am satisfacţia unei realizări şi deodată apare încântarea, fericirea – nu ştiu cum să-i spun.

Nu-mi plac decât surprizele adevărate – cele de calitate. Şi la cât de rafinat gândesc uneori prefer să-mi fac singură cadouri aşa că mi-am luat o carte de ziua mea. Acum nu mă duc nici la baie fără ea – scade riscul de sevraj de lectură. Acuma o să se trezească autorul cu tot cu buna impresie de sine. Right, Nic?

Dar să nu intrăm în detalii…Mie îmi place ce se întâmplă. Câtă vreme ei sunt obsedaţi de televizor şi mâncare şi…şi…bullshit-ul lor, eu mă pot juca cu liniile normalităţii mele. Îmi convine.

 

 

 

Two days remaining…

Reuniunile de familie sunt ingrozitoare dar dacă există ceva mai groaznic decât ele atunci reuniunile de familie de Crăciun sunt. Cumulat m-am simţit bine 12 minute în biserică şi apoi o zi întreagă m-am simţit ca dracu’. Noroc de Bachus că se ocupă de …eheeee….acum sunt mai bine. Mai sunt două zile…

P.S. La mulţi ani, Jesus! Ai 2010 ani dar tot bebeluş eşti.

 

Al 17-lea

În asemenea zile îmi rezerv câteva momente pentru a medita. Îmi răsună în minte versuri precum „…have yourself a merry little Christmas…”, „I’m dreaming of a white Christmas” şi „from now on our troubles will be miles away…” şi îmi ordonez în memorie imagini cu fiecare Crăciun prin care am trecut până acum. E frumos să vezi oameni aglomerând străzile cu intenţiile lor de a nu lăsa această zi să treacă precum una obişnuita, să vezi cum majoritatea oamenilor din jurul tău se străduie să fie mai buni, să-i vezi abţinându-se de la comentarii şi cuvinte crocante.

Ne place tuturor Crăciunul pentru că este o iluzie. În câteva ore voi sărbători pentru a 17-a oară în viaţa mea şi încă nu mi-am pus o dorinţă.

Mi-aş dori să am un Crăciun aşa cum mi-l imaginez. Aş vrea să mă trezesc în vapori de aromatherapy cu scorţişoară şi să calc în nişte papuci curaţi, să mă plimb agale prin casă şi să am impresia că nu e nimeni prin preajmă dar ceva muzică clasică să cânte pe un laptop aruncat pe birou iar un ceai cu coji de portocale să mă aştepte pe masă. Să fie cald iar pe geam, prin mătase, să văd fulgi fără vânt. Iar apoi să apară pe rând mama, tata, sora mea – ne salutăm, ne pupăm simplu fără schimburi de replici pompoase, să facem glume ca în filmele americane şi apoi să dispar din peisaj desfăcând o clementină şi lâsându-i cojile pe calorifer. Şi aş vrea ca apoi să ma regăsesc la biserica ortodoxă dar încă de la începutul slujbei, să fiu eu cea mai tânără dintre bătrâni şi să ştiu exact pentru ce m-am dus acolo. Şi m-aş feri de ochii cunoscuţilor şi de buzele lor pline de urări false – aş sta în cel mai ascuns colţ iar Jesus m-ar înţelege. Şi nu ştiu ce aş vrea să fac după ce voi fi ieşit din biserică – probabil aş zâmbi tâmp şi m-ar durea în cot de şireturile niciodată legate ale bocancilor.Îmi doresc Crăciunul acela înainte de care am ţinut post cu adevărat pentru ca în ziua de final eu să mă pot bucura cu adevărat de mâncarea pregătită în ajun. Îmi doresc un Crăciun anunţat de colindători adevăraţi, cor pe două voci, artişti îmbrăcaţi în negru cu eşarfe roşii. Şi aş vrea să plec după masa în familie, să merg să mă întâlnesc cu cei mai dragi prieteni ai mei şi să râdem până la durere, să bem vin fiert şi să ne înecăm în fum, să încăpem mulţi într-o cameră mică, să ne împrăştiem pe canapea şi să fie mai mult decât o petrecere cu apă plată şi lămâie iar la final, cel mai nebun dintre noi să fie beat şi porno, să vină şi să mă ia de umeri şi să îmi şoptească „Christmas, my child, is love in action!”.

Nu mă interesează câte persoane vor citi asta dar sincer scriu, vă doresc să reuşiţi ce vă propuneţi, să obţineţi ce vă doriţi pentru că atunci sunt oamenii fericiţi, când au ce şi-au dorit – şi nu doar de Crăciun ci pe viaţă.

Vinerea Mare

Ca în fiecare an, Iisus moare şi învie înainte de a se naşte. Postul Mare, perioadă de doliu şi întristare, culminează cu Vinerea Mare, ziua cea mai tristă, îndurerată şi chinuitoare pentru …susţinători.

Dacă astăzi e vineri înseamnă că ieri a fost joi. Practic ieri Iisus a luat cina cu cei 12 apostoli, mai târziu Iuda l-a trădat ca un penibil. Astăzi Iisus a pătimit pentru toată lumea iar la ora asta târzie el e deja îngropat iar noi îi cântăm prohodul. Vreau să precizez că simt că mă repet de fiecare dată pentru că în fiecare strofă se discută despre aceeaşi chestie, doar cuvintele diferă.

Nu am ţinut post decât aprox. 5 ore.

Sorry, Jesus! Nu-mi pun speranţe că mă vei ierta sau că tu mi-ai rezervat deja un viitor plăcut pentru că ştiu că nu merit. Am fost azi la biserică şi ţi-am sărutat picioarele, am aprins o lumânare. Nu am pretenţii să mă ţii minte. Somn uşor. Aştept învierea.

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑