Căutare

Zid de gânduri

Aştept ca muzele să renască din propria cenuşă.

Etichetă

iarnă

Matinal

De azi dimineaţă de la ora 00:35 a început chinul: ninge. O face cu nesimţire pe faţă, cu tupeu. Abia aştept să între în greva foamei învăţătoarea aia din nou, pe motiv că ea nu mai vrea să ningă – de data asta o să moară. E 1 decembrie şi nu ştiu ce puii mei să fac. M-am trezit de dimineaţă, înaintea mea. Am mers încet prin casă şi am pregătit micul dejun şi cafea, am pus pe tavă şi o floare şi m-am dus în dormitor. M-am băgat în pat prefăcându-mă că dorm, apoi mă ridic să iau ceaşca în mână şi să antrenez mirosul de cafea ca în reclama aia proastă. Mă bag iar în pat şi mă prefac trezită de un miros irezistibil şi…mă rog, tot aşa – ca în filmele proaste. Sunt singură. Mă gândeam să o caut pe România pe messenger, să ii las un offline de „La mulţi ani!” dar mi-am dat seama că nici ea nu ne sună niciodată de ziua noastră şi o doare în papuci dacă eu acum mă simt bine sau nu, dacă am mâncat sau dacă vreau ceva de băut.

Nu mai am bani. Ştiu, nu e ceva nou sau neîntâlnit dar sentimentul acesta este fantastic – simţi că poţi muri oricând şi începi să trăieşti totul aşa cum ar trebui, ca şi cum ar fi penultima zi. Poate vă întrebaţi de ce nu ultima; nu ştiu ce răspuns să dau, nu ştiu de astea. Eu întotdeauna m-am gândit că dacă ar fi să mai am o singură zi de trăit nu mi-aş programa totul pentru final ci până la final. Ultima zi va fi cea în care voi sta lejer cu cafea şi ţigări, voi râde amintindu-mi tâmpenii şi în ultima oră mă voi duce la un concert , voi urca pe scenă, îl voi bate pe James Hetfield, Andrea Bocelli ,Gabriel Cotabiţă sau oricine ar fi acolo, voi lua microfonul şi voi striga „Mama ta e grasă!!” – apoi voi muri cu zâmbetul meu ironic pe buze.

Astăzi e miercuri şi mi-am dat seama că urăsc zilele de luni. Weekendul te rupe în două în loc să te odihneşti şi ajungi să spui „Sunt obosit” imediat ce te-ai trezit din somn. Niciodată nu ajung la prima oră de luni, de la 7 la 8 – franceză.

P.S. Google îi transmite LMA României 😐

 

Anunțuri

Ghid util: Iarna

Iarna şi-a făcut intrarea asemenea unui gimnast ce face stând pe cap din forţă. A îngheţat orice pahar de unică folosinţă din şanţuri, orice chiştoc de ţigară sau gumă de mestecat de pe marginea coşurilor de gunoi. A îngheţat până şi circulaţia pentru o vreme. Şi a nins. A nins mult, nesimţit de mult, dureros de mult şi rece.

Nu am înţeles niciodată, ce-i drept, cine a inventat zona temperată şi cele 4 anotimpuri ale ei. Da, e pasionant să trăieşti într-un loc unde când se decide să fie iarnă durează 4 luni. Îmi tremură epifizele oaselor lungi de fericire când văd că ninge. Îmi vine să ies la balcon, să iau un mop plin de sos de roşii în mână şi să-l flutur în semn de război urlând din toţi rinichii „Ningi mă! Ningi!”.

Uneori mi-e milă de voi când văd cum sunteţi manipulaţi an de an pe băncile şcolii. Voi care credeaţi că verbul „a ninge” e impersonal…mare ţeapă v-aţi mai luat…

1. Toată lumea ştie că iarna e inutilă într-un mediu citadin: blochează circulaţia, omoară babe, umflă facturi la gaze etc. Dar cum nu există posibilitatea de a ne certa cu persoana dubioasă care ninge încontinuu, cred că e cazul să discutăm despre vestimentaţie.

Orice ai fi tu, fată/ băiat/ mutant/ dinozaur trebuie să ştii că oricât de iarnă ar fi nu e cazul să porţi o tonă de haine imposibil de scos la nevoie. E suficient un tricou pe lângă nişte jeans. Ce e important se află la exterior. Ia-ţi cea mai de ski geacă a ta, cele mai de Cerc Polar mănuşi, cel mai penta-stratificat fular şi cel mai călduros fes/călduroasă căciulă care să nu semene cu cea a onorabilului Axinte. Dacă porţi aşa ceva cât se poate de corect nu va fi necesar să ai două maiouri băgate în chiloţi, tricou cu mânecă scurtă, tricou cu mânecă lungă, maletă, pulover pe gât, pulover cu nasturi, boandă.Nu te gândi să porţi izmene decât dacă stai în aer liber şi plin viscol mai mult de 2 ore.

2. Mersul la şcoală e grav. Imediat ce ai intrat în perimetrul curţii liceului îţi doreşti să nu te fi născut niciodată. După fiecare colţ, sub fiecare piatră, în fiecare rahat de câine există un dobitoc ce nu-şi merită viaţa agitând un bulgăre de zapadă în mâna lui schiloadă. Te va vâna, te va ataca şi doborî, va zbiera ca un şacal bolnav şi va fi fericit doar după ce te va fi umplut cu zăpadă ingheţată şi deloc fină.

Singura modalitate de a scăpa e să mergi cu un prieten mai mare decât tine. Pulifricii care aşteaptă victime se tem de cei mai mari decât ei. De fapt, ei nu au destul sânge în genunchi ca să atace altceva decât fete şi copii.

3. În pauze e posibil să nu fii protejată de garda de corp mai sus amintită. Vei constata cu stupoare că cei din grupul atacator s-au înmulţit ca muştele pe fecale ciupercile după ploaie/ ca pensionarii la bilete pentru băi. Nu poţi scăpa fără măcar o ploaie de gheaţă măruntă în ochelari – asta e drama.

4. O idee briliantă de a te distra şi de a switch-ui rolurile de atacator şi victimă este să îţi chemi un grup de prieteni, să vă înarmaţi cu fulare pentru a nu vi se descoperi identitatea, mănuşi serioase, haine impermeabile ca mai apoi să căsăpiţi tot ce prindeţi în tabăra adversă. Când zic căsăpit mă refer la bătaie cu zăpadă la modul barbar, răzbunător, sinonim cu călcatul pe cap. Suferinţa ta va fi dată uitării când vei răcni malefico-bucuros după ce vei vedea gaşca de lachei tăvălindu-se în chinuri.

5. In timpul iernii evită statul gură cască pe drumuri, hăhăiala din scara blocului. Nu zic să nu mai freci menta ci să nu mai freci menta în scara blocului. Treburile astea se fac acasă la cineva, cu pop-corn şi băutură – să fim serioşi. Nu se stă pe drumuri atâta timp cât există un tovarăş cu casă caldă şi frigider plin.



Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑