Căutare

Zid de gânduri

Aştept ca muzele să renască din propria cenuşă.

Etichetă

film

Portret: Mimoza anonimă

Ciudat e faptul că am ales un asemenea personaj – s-ar spune. Nu, nu e şi rata prezenţei mimozei este invers proporţională cu existenţa unui radical de ordinul I în matematică. Dar să nu deviem de la subiect şi să trecem la treabă.

Mimoza este mimoză fiindcă la prima vedere pare fragilă, sinceră, delicată, micuţă şi parfumată dar surpriză! este anonimă iar eu pot argumenta asta în cele ce urmează.

COPILĂRIA:

Copilăria ei a existat şi a persistat, ea fiind încă un copil. Fiind unică la părinţi, mama ei era o prezenţă ubicuă urmărind-o în fiecare loc – poate chiar şi în cel în care până şi împăratul merge pe jos – şi îndrumând-o pe cărarea ce i-ar fi putut aduce cultură, bogăţie spirituală şi personalitate. La şcoală mama  se arăta imediat ce unicornul/buburuza/dovlecelul/sufleţelul/îngeraşul/bucuria ei dădea semne de întârziere chiar şi cu binefăcătorul motiv al unor ore în plus de matematică. Astfel lua un loc într-o bancă, asistând totodată la ora învăţătoarei care rugase elevii să rămână după program.

Ştiu, aveţi un şoc la modul că „vai nouă dar peste program se stă doar cu elevii slabi”. Ha-ha! Foarte amuzant şi real dacă ne-am fi aflat în Occident dar iată că la şcoala unde mimoza mergea în copilărie doar elevii buni/foarte buni/interesaţi/pasionaţi/dornici de cunoaştere rămâneau o oră în plus (Presupun că şi mama mimozei rămânea doar din dorinţa de a-şi umple lacunele uriaşe).

Probabil aţi sesizat ce mamă nesuferită are mimoza. Evident, fiecare femeie are o sămânţă de „de nesuferit” în ea; problema este că MIMOZA ESTE COPACUL.

Arogantă, fandosită, plină de sine – dar rezervată totodată- vorbea puţin iar când încerca să facă o glumă 50% scotea ceva onomatopee şi alte interjecţii. Evident, râdeai doar din politeţe. Este de menţionat şi faptul că absolut orice cuvânt din vocabularul ei ce conţinea 200 de cuvinte (în cazuri fericite) devenea diminutiv imediat ce mimoza îl rostea. Exemple? Compoţel, broscuţă, păsărică, fetiţă, băieţel, codiţe, căţel, pisicuţă ş.a.m.d.

Dar iată, aceeaşi mamă a mimozei întotdeauna a avut mari planuri  pentru mult prea iubita/adorata/îngrijita sa fiică. Voia să înveţe matematică, limbă română, geografie şi istorie (doar astea se predau în I-IV) dar a omis un singur şi al naibii de important lucru: IQ-ul mimozei. Un IQ atât de mic încât ţi-e ruşine să-l calculezi.

ADOLESCENŢA:

Ca orice copil mimoza a crescut pe lângă bloc/ mai mult în bloc, pe lângă maică-sa/ mai mult după gura maică-sii. A lovit-o norocul într-un hal în care nu vă puteţi imagina; a lovit-o ca un tort cu frişcă în plină figură, un glonţ în plină inimă, un căcat în plină toaletă. Acest noroc constă în bani. Părinţii ei înculţi au început să câştige bani în prostie şi asta a fost cireaşa de pe tort, bomboana de pe colivă, musca de pe căcat etc.

Fizic, ea şi-a păstrat trăsăturile din copilărie: ochi mari şi căprui – gen viţică, sprâncene stufoase, păr maroniu şi moale, pistrui, strungăreaţă, mâini şi picioare lungi, corp subţirel pentru care teoria cu limbajul trupului nu e valabilă ş.cl.

La acestea s-au mai adăugat centimetri în înălţime, centimetri în păr, numere la pantof, sâni, fund, talie, mimoza căpătând un aspect uman – cât de cât. Dar cum era şi un murphism care spunea că media inteligenţei pe Glob e constantă dar că populaţia e în continuă creştere, am putea spune că începuse să fie o gâscă lungă şi proastă.

Părea blândă, afectuoasă, zâmbitoare, naturală, drăgălaşă dar pe cât de iubită de toţi era tot pe atât de căscată, aeriană, lipsită de orice talent, seacă, ciudat de comună, lipsită de limbaj şi patetică.

Când hormonii alergau prin corpul ei ca un InterCity ar fi putut avea un prieten şi bineînţeles că şi-a adunat gaşca de fete pentru a dezbate subiectul pretendenţilor de parcă nu ea s-ar fi cuplat/combinat/babardit cu băiatul ci toate deodată. Ea nu a vorbit niciodată vulgar, motiv pentru care se ruşina dacă auzea cuvinte precum căcat, p*lă, p*zdă, c*i, jeg etc.

Repet : nimic din copilărie nu a suferit impresionante îmbunătăţiri în comportamentul ei. Cert e că visul maică-sii de a  face matematică, limbă română, de a avea cultură generală şi personalitate s-a evaporat (fără şanse de eventuală lichefiere). În schimb mimoza a învăţat că e bine să te uiţi la Rebelde, să asculţi muzica voma de la TV, că şi manelele au savoarea lor, că o carte se deschide doar când vrei să ascunzi bani în ea, că dacă eşti sclifosită, prostănacă, sensibilă, plângi rapid şi vorbeşti puţin te vei învălui într-o aură de mister dens – foarte pe gustul bărbaţilor pe gustul ei.

pe gustul bărbaţilor pe gustul ei”…frumoasă şi reală sintagmă. Nu vă gândiţi că ea poate plăcea un băiat cult, deştept, interesant, agasant de adorabil şi specialo-mortalo-deosebit (aşa cum nici un astfel de băiat nu ar putea s-o placă pe ea). De altfel ea nu a ştiut ce e cu atracţia şi modalităţi de a cuceri, în capul ei a fost mereu o ceaţă de sprijini bicicleta în ea.

Da, ca să nu o lungim prea mult vă amintesc că atunci când mimoza a ajuns la liceu a câştigat simpatia multora cu umorul ei la care râzi doar din politeţe, cu onomatopeele penibile, cu hainele ei de căcat scump – niciodată luate din oraş, cu telefonul ei cu touchscreen, cu felul în care ea „are suflet bun„, „conferă încredere„, „inspiră feminitate, rafinament şi eleganţă„, „are personalitate” şi alte bullshits de astea…

MATURITATE:

E greşit spus „maturitate” căci mimoza nu se maturizează niciodată. La 18 ani a primit cadou o petrecere de majorat şi o maşină pe care a umplut-o de stickers şi de chestii atârnătoare şi chiţăitoare. După ce a terminat liceul a căutat o facultate de umplutură – cu taxă, evident, ea are bani, îşi permite – şi a plecat într-un oraş mai mare. Bineînţeles că ea păstra legătura cu mama ei, nu a ştiut prea curând termeni legaţi de sex&co. (ejaculare, clitoris, libido, doghi staiăl, scrot ş.cl.). De fapt a aflat de aşa ceva doar datorită unei prietene care i-a zis verde în faţă că prostia ei nu are limite şi că atunci când prietenul ei o minte că se joacă de-a „Ascunde salamul” nu e decât un futai care se încheie sau nu cu un orgasm.

Şi-a păstrat pseudonimele schimbate ca pe şosete de-a lungul timpului, pseudonime precum Pufoasa, Creaţa, Drăguţa, Pisicuţa, Anahi, FallenAngel, Bebeluşa, Barbie, Tweety ş.a. A terminat facultatea şi nu şi-a găsit un loc de muncă până în clipa în care tatăl ei nu a pus câteva pile pentru ea. Locul de muncă i-a adus pupincurişti, admiratori, salariu dar nu şi inteligenţă.

Şi-a permis să facă aroganţe legate de mâncare, haine, vorbit tare sau încet, petreceri, prieteni, muzică, glume, orice şi la un moment dat s-a căsătorit cu un prost cel pe care l-a iubit şi care a iubit-o.

Nu vreau să îi subestimez dar încercaţi să vă imaginaţi o familie perfect normală, comună, fiind compusă din: Mimoză, soţul ei – un moflea, şi trei copii( Păduchele şcolar, Molia virgină şi limbricul infatuat). La bătrâneţe s-a putut observa cum prostia e ereditară căci copiii ei şi copiii copiilor ei îi semănau perfect. Frumos este că ea a ţinut cu orice preţ să le spună nepoţilor poveşti din tinereţe şi uneori se uita în tihnă la filme de epocă precum Twilight, Notebook, A walk to remember.

FINAL/CONCLUZII:

Mimoza a murit aşa cum s-a născut: anonimă. Chiar dacă în şcoală era simpatizată şi soţul ei a iubit-o  sau părinţii ei au avut bani, ea nu a reuşit să facă vreodată ceva maiestuos şi inegalabil, lumea nu a recunoscut-o niciodată după prenume. Dacă ar fi ajuns cântăreaţă nu ar fi fost genul cu care lumea să aibă CD acasă sau poster pe uşă. Dacă ar fi ajuns actriţă nimeni nu ar fi dat mai mult de 5lei pe un bilet la teatru. Dacă ar fi fost elevă/pitic/bunică porno ar fi fost găsită cel mult pe un calendar dintr-un service auto dintre blocuri sau într-o baie publică pe un poster pe care scrie un număr de telefon cu menţiunea „Sug p*la„.

Dar iată că nu a ajuns nimic măreţ sau plauzibil, drept pentru care mimoza anonimă a câştigat doar un post pe un blog prost.


Stupid Christmas

Nu aveam nici o formă de chef de scris aşa că mi-am utilizat una din infinit superputerile mele, am chemat-o pe a mea soră şi am început munca la filmul care va câştiga nenumărate premii la Cannes şi festivale de film independent.

Marţi, data stelară 22 decembrie 2009, IPond şi Tzutzu (Miss Shala) au regizat şi filmat un foartescurtmetraj folosind imaginaţie din dotare

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑