Căutare

Zid de gânduri

Aştept ca muzele să renască din propria cenuşă.

Etichetă

comun

Despre…

Eu niciodată nu scriu despre ceva concret –  acesta fiind motivul pentru care eu nu am ştiut ce să scriu după „despre”. De câţiva ani, adică de când am eu impresia că mi s-a activat mecanismul acela care nu îmi permite să fiu femeie când vine vorba de raţiune şi logică, oamenii sunt duşi cu pluta, duşi grav. Ei nici măcar nu ştiu ce e Crăciunul sau ce se sărbătoreşte pe 25, to be exact. Marea majoritate ar fi în stare să omoare pentru un fes de Moş Crăciun – ei nu sărbătoresc Naşterea lui Jesus ci Moş Crăciun, inţelegeţi? Ca să nu mai zic că totul începe de prin noiembrie – în curând septembrie. E aceeaşi agitaţie de om prost de „sărbători”: meniu, scrisoare către „moşul”, serbare la şcoală, cadouri, vâsc, Bănică Jr. , artificii, mesaje enervante, reclame multe, Santa Claus, curăţenie de Crăciun etc.

Când am coborât de pe scenă m-am dus lângă copii – eram îmbrăcată în costumul de Moş Crăciun (ca un mărţişor) şi toţi au început să se extazieze murmurând „Mooooşuuu’…! „. Atunci am avut o revelaţie – chestia asta e ca…sabia cu două tăişuri, felia unsă pe ambele feţe, ţigara fără filtru, şoseaua cu două benzi, androginul din mit, nu ştiu cum să mă exprim; pe de o parte e bine că se încearcă educarea copiilor în scopul dezvoltării imaginaţiei lor inoculându-le ideea existenţei unor personaje precum Zâna Măseluţă, Moş C. şi N., Iepuraşul etc., dar pe de altă parte e grav. E bătaie de joc pe faţă. E râs crâncen, minciună totală. E calomnie să îi minţi aşa pe copii ca mai apoi să sufere o tragedie când află că de fapt cei amintiţi mai sus nu numai că nu există dar în plus, ei sunt înclocuiţi de mincinoşii ăia de părinţi. Şi e un cerc vicios care nu se termină niciodată. Cum să afli că Moş Crăciun nu există abia la 20 de ani? (!?!?! )

An de an toţi scriu CD-uri cu colinde şi cântece extra-ultra-super-mega-tera-arhi-cunoscute şi plictisitoare pe care încearcă să le vândă – nu e obligatoriu să reuşească. În posturile trecute am râs de Hruşcă dar ştiţi ce? Trebuie să apreciez corectitudinea acelei creaturi centenare – el măcar ştie ce se întâmplă de Crăciun, ştie că Jesus se naşte iar ca să moară pentru a infinita oară în Vinerea Mare şi că nu e sărbătoarea grasului în costum de mărţişor!!

A da…şi mă enervează de mor întrebările cu cefacidesărbătoriceîţiaducemoşul şi eternele urări lamulţiani şi sărbătorifericite.

P.S. Cât căcat pot mânca unii oameni?

Anunțuri

(Ne)Plăceri

Nu vreau să par curul deştept de pe blogul acesta – cu toate că sunt deja – dar cred că e timpul să stabilesc nişte limite pentru cei fără aşa ceva. Există nişte specimene cu nişte plăceri atât de comune, banale şi stupide încât ţi-e jenă să le atenţionezi de penibilul situaţiei. Nu-i nimic; mă sacrific.

De ce ai vrea să te uiţi la stele? Când e genul de noapte ideală pentru un foc şi cântat , trebuie să se găsească cineva ceva şi să meargă undeva, să se întindă pe iarbă şi să se uite la cer suspinând după iubiri neîmplinite. Mă întreb, ce îţi face o stea dacă te uiţi la ea? Pun pariu că ea nici nu ştie că tu exişti şi faza cu pusul de dorinţe e deja absurdă, asta ştie toată lumea…

De ce ai vrea să le spui tuturor că ţie nu îţi place franceza? Nu interesează pe nimeni. Nu există fanclub sau forum pentru nevorbitorii de limbă franceză; nu te va marginaliza nimeni dacă vorbeşti franceză.

De ce ţi-ar plăcea florile? Ce e sexy în a primi flori la o întâlnire? – bani aruncaţi aiurea că oricum nu interesează pe nimeni că tu eşti atât de gentleman încât n-ai inspiraţie să faci un cadou adevărat, adică util. Florile sunt atât de aiurea încât pe o scară de la 1 la 10 a utilităţii ele ating cu greu un -2. De ce să nu îţi placă un ciuline? E drăguţ, e deosebit, moare greu, dacă eşti beat te trezeşte la realitate când îl strângi în mână etc.

De ce ai vrea să faci cadouri jucării de pluş? Sfinte căcat! Ce-am făcut ca să merit aşa ceva? Jucăriile de pluş sunt dovada principală a lipsei crase de imaginaţie din capetele pătrate ale unora. Nici măcar unui copil mic nu îi poţi face un asemenea cadou; un „atât de inutil” obiect nu ar trebui numit cadou – mi-ar fi ruşine, trebuie trecut la Top 5 Cele mai groaznice coşmaruri.

De ce să îţi placă oamenii proşti? Un prost pe o grămadă de bani devine mai prost – şi toată lumea ştie că am dreptate. Nu ai umor dacă ştii să latri sau să măcăi. Asta ca să nu mai spunem că există o tonă de proşti bogaţi care nu îşi merită viaţa. Apropo, ştiţi ce înseamnă o mie de proşti bogaţi care nu îşi merită viaţa pe fundul oceanului? – Un bun început.

De ce ai vrea să ai părul lung ? Lung la modul…LUNG! Cum se exprimă unele : „până la fund”. Părul exagerat de lung e inutil şi ruşinos; se agaţă în orice, se electrizează etc. Sau de ce ţi-ai pieptăna părul creţ?

De ce să plagiezi cu neruşinare? Să copiezi tot ceea ce e drăguţ şi original chiar la persoanele apropiate?

Sau de ce să fii fan ceva? Nu poţi fi -fil ? Trebuie să fii fan? Să ne strici nouă distracţia?

De ce te-ai îmbrăca şi încălţa cu chestii pe care le poartă oricine? De ce ţi-ar plăcea lucrurile ce le plac tuturor? De ce să duci o existenţă comună? să vorbeşti şi să te comporţi banal, ca toată lumea?

…n-aş putea…

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑