Căutare

Zid de gânduri

Aştept ca muzele să renască din propria cenuşă.

Etichetă

bunici

Când nu pot să dorm…

Bătrâna îşi aşeza liniştit buzele peste proteză la răstimpuri, murmurând greu texte cu puternice încărcături bisericeşti. Bătrânul dădea din cap regulat ca şi cum ar fi aprobat ceva în miezul unei discuţii fals banale, privea recolte pe câmp şi zâmbea la un gând în formă de bani. O altă bătrână respira discontinuu şi era vădit captivată de ceea ce se afla într-un sac de iută cu petec dintr-un buzunar de bluejeans. Şocant a fost când sacul a făcut două mişcări consecutive şi golindu-mi o ureche de casca vărsătoare de decibeli am recepţionat un sunet sugestiv – în sac era o raţă. Da, eram într-un tren de ultimă clasă deci şi confort la limita inferioară – mă îndreptam spre oraşul unde făceam pregătire pentru arhitectură. Aveam numai perspective în minte şi orice colţ de natură se transforma în linii de grafit şi grămezi cu resturi de radieră.

Într-un final am coborât din conservă şi peste puţin timp am ajuns la un liceu. Colegii mei vânau muşte pe afară; motivul pentru care nu puteam desena în ziua respectivă era pur românesc şi bazat pe faptul că sălile erau ocupate cu…diverse. Deodată E.M.I. (Energic, mic şi inventiv)  ne-a liniştit. El era studentul cu care făceam pregătire şi în şir indian ne-am carbonizat pe drumul spre apartamentul său – era vară.

A deschis uşa calm şi ne-am scurs înăuntru. Era beznă dar deodată E.M.I. a spus „să fie lumină” şi s-a făcut lumină – pentru că a folosit întrerupătorul – apoi s-a sprijinit de uşă şi a zâmbit promiţător. Când ne-am intors cu faţa spre interior ne-au dat ochii în lacrimi de emoţie. Discoball, un minibar in formă de glob geografic plin cu băuturi pentru adulţi, un sertar plin cu tutun fin, raft cu bong şi narghilea, colecţie de filme şi cărţi rare, chitară electrică, o canapea imensă şi neagră aşezată într-un unghi perfect pentru a-ţi fixa ochii în plasma cât jumătate de perete în timp ce te uiţi la un film. Totul era perfect, deja ne simţeam ca acasă, uitasem de admitere , aruncasem tuburile şi echerele.

Ne apucasem să improvizăm un fel de „adevăr sau provocare” şi la un moment dat am primit ordin să mă sărut cu o colegă.

Deodată se aude o voce puternică şi necontrolată întrebând „Ce fac fetele?”.

…era bunica mea la 9:30am căutând-o pe mama în cameră la mine…

Ghid util: Mersul la magazin la ţară

Ştiu că majoritatea cititorilor mei au peste 12 ani şi în asemenea condiţii tind să cred că au adunat destulă experienţă ca să îşi dea seama că în viaţa noastră cele mai multe dintre alegerile noastre sunt total neinspirate. Nu vreau să par membru al comitetului de relaţii cu publicul dar, recunosc, există soluţii pentru aproape toate situaţiile. Că sunt situaţii tip catastrofă…ştim deja că nu au rezolvare, de aceea nu le luăm în discuţie.

O situaţie ce merită un ghid este aceea când eşti la ţară, la bunici,  şi trebuie să mergi la magazin.

1. Înainte să ieşi din casă fii sigur că ai tot echipamentul la tine: pantaloni de trening, tricou, papuci de plastic, fes cu Tweety sau Pokemon, sacoşă de plastic de la supermarket adusă de rudele de la Bucureşti bunicilor tocmai pentru a merge la magazin cu ea. Să nu cumva să te gândeşti să te aranjezi când mergi la magazin – asta în cazul în care nu vrei să te cerţi cu bunica toată viaţa ei (zic „viaţa ei” fiindca te cerţi cu ea până face…atac de cord, de exemplu).Poţi chiar să nu te speli pe dinţi, la ţară doar duminica se scoate Cristal (face dinţii ca de…actriţă care joacă în reclama de la Colgate) din dulăpiorul cu perdeluţă etc.

2. Ieşi pe poartă şi ai grijă să nu fii urmărit de câinii bunicii sau de copiii vecinilor.

3. Când eşti pe stradă mergi cât mai hotărât ca şi cum tu ai o destinaţie foarte sigură şi tu te-ai născut pentru a merge la magazin. Nu uita, însă, să ţii spatele drept, demn, să saluţi toţi copii, babele, moşii, curvele, nebuna satului, ciobanii beţivi, frizeriţa, vecinele care bârfesc, ţaţa de 100 de ani, preotul satului, dascălul satului, învăţătorul şi directorul de la şcoală, educatoarea de la grădiniţă şi, nu în ultimul rând, primarul. De fapt, tu trebuie să saluţi tot satul ca şi cum îi cunoşti. Iată câteva conversaţii care te pot împiedica să ajungi cât mai rapid la magazin:

-Sar′na!

-Sî trăieşti, mamî…Auzi, ia stăi oleacî.

-?

-Dar a cui ieşti tu?

-Sunt nepotul familiei x.

-Aaaaa…ieşti nepoţâca lu’ Lenuţa! Aleeei…(şi te măsoară din cap până în picioare, te pişcă de obraji) da’ mari te-ai mai făcut, puişor!

– (Deja ţi-e scârbă de mustaţa ei, de aluniţa cu păr şi de mirosul de ceapă mucegăită) Daaa…aşa e…

– 🙂

Mnah…Saru’mâna!

SAU

– Saru’mana!

-Sî trăieşti! Auzi, fac şî ieu o întrebari…

– ?!

– Cât îi ceasu’?

(Poţi să îi spui oricât fiindcă oricum peste două minute uită definitiv)

4. Adevărul e că magazinul la care mergi tu e un supermarket comprimat sau aşa ceva… E o brutărie unde găseşti pâine, legume (adica varză şi cartofi căci altceva nu poţi găsi), haine (geci cu puf la glugă, blugi cu Hannah Montana, cizme cu Hannah Montana, chiloţi cu Hannah Montana, HANNAH MONTANAAA!!!), rechizite (pixuri şi cretă că de altceva „nu iesti bani!”) şi nu în ultimul rând alte alimente. Acolo majoritatea alimentelor sunt expirate sau aproape de termenul expirării. Nu te aştepta la iaurturi fiindcă la ţară toată lumea are vacă, deci nu au nevoie de lapte. Chips-uri, snakcs-uri, Snickers, Lion, Bounty, Heidi, Pepsi, Coca Cola – nicio şansă.

Dar chiar nu trebuie să îţi faci griji. Bunica te va trimite întotdeauna să cumperi „pâne”, zahăr, drojdie, „şpaghete”, „macaroane”, pufuleţi, suc Adria Lemon.

Când eşti în magazinul ăla chiar trebuie să vorbeşti româneşte. Desigur, păstrează un oarecare accent local, ca să te înţelegi cu vânzătoarea dar spune ce vrei tare şi răspicat, nu în cuvinte alambicate şi nu explica de ce vrei asta.

O vânzătoare de la ţară nu va pricepe niciodată diferenţa între lămâile de coajă şi lămâile de zeamă dar va fi mereu la curent cu ultimele bârfe din sat. Păzeşte-te!

5. Pe drumul înapoi spre casă se respectă regulile de la punctul 3.

6. Ajuns acasă eu zic să te grăbeşti şi să îi dai sacoşa bunicii după care te faci nevăzut, eventual te culci. Ea va începe să strige că hârtia igienică e prea fină, că zahărul a costat prea mult, că drojdia e veche, că…orice. Las-o acolo, fugi! Păzeşte-te!

În încheiere nu trebuie să conchideţi că trebuie să salutaţi toată lumea când mergeţi la ţară, că trebuie să luaţi hârtie igienică aspră sau pufuleţi fără surprize. Ideea principală care ar trebui să fie biblia voastră este: Nu mergeţi vreodată la ţară! Am făcut-o eu ca voi să nu fiţi nevoiţi să o faceţi!

Ghid util: Bunici

Cu toţii ştim cât de enervanţi pot fi bunicii. Mai ales atunci când nu mai sunt sursă de x sumă de bani/vizită; când casa lor nu mai e spaţiu propice fumatului şi a întâlnirilor conspirative cu teme gen „Halloween”, „1st of April” ş.a.m.d.; când nu mai sunt doar nişte siluete mişcătoare şi deloc deranjante din preajma ta.

Acestea fiind probleme între grav şi foarte grav am hotărât să elaborez un ghid practic/util pentru situaţii de criză gen cele descrise mai sus or worse.

1. Începem cu banii. De multe ori s-a întâmplat să ai nevoie de bani şi ciorapul să fie gol, puşculiţa deja plină de pânză de păianjen de goală ce e. Părinţii probabil îţi dau o anumită sumă de bani daaarrrrr…ai nevoie de mai mult. Apelezi la bunici. Nu face greşeala fatală de a te duce bine îmbrăcat, parfumat şi fericit la bunici. La ei trebuie sa te duci cu jeans ce ţi-au rămas scurţi, un tricou pătat ori vechi şi cu cea mai posomorâtă faţă pe care ai putut-o avea de la naştere până în prezent. Nu uita să fii cât se poate de respectuos şi linguşitor şi să le ceri bani pentru chestii gen cauză nobilă cum ar fi carte obligatorie la şcoală, haină nouă („că asta şi-aşa o am de trei ani şi e ruptă rău, tataie!”), încălţăminte („stau cu degetele melc, mamaie!”), ş.a.m.d. E foarte posibil să nu fii la fel de convingător pe cât ai vrea tu. Aplică planul B. Aminteşte-ţi de o excursie fantastică, pune-te pe plâns, spune că toţi merg numai tu nu şi „Oh, Doamne!! Îmi doresc din tot sufletul să merg!! Îţi fac pârtie la iarnă numai fă-mă fericit/ă!!”. Dacă te iubesc sigur vor face asta pentru tine.

2. Eşti în casă la ei. Casa bunicilor e mereu ca „În casa bunicilor” a lui Ionel Teodoreanu. Are multe camere întunecoase, reci, sumbre, misterioase; camere ce-ţi stârnesc curiozitatea care nu poate fi antrenată de faţă cu bunica, de exemplu.  Iarna se fumează bine la gura sobei, spre seară, dar dacă te-a prins viaţa ta socială îţi este compromisă 120%. Spune-i că vrei cartofi prăjiţi. În general bunicelor le ia jumătate de zi să facă nişte cartofi prăjiţi, timp în care poţi să fumezi, să cotrobăi după chestii.

3. Eşti în aceeaşi casă şi simţi nevoia să dai un telefon. E imoral să vorbeşti la telefon de faţă cu bunicul. Ar putea face atac de cord dacă ar auzi „ei căcat!”, „să-l fut”, „pizda mă-sii”, „te-aş fute!”, „aia care se fute-n gură”, „berea aia costa cât un futai în cur”, „se fute în lorgean”, „şi-a ars coaiele”, „e labă tristă”, „e pulă bleagă”, „e pizdă” ş.a.m.d. Nu vrei să-ţi omori bunicul sub nicio formă, el e singura ta sursă de bani pe timp de criză. Aşa că sugerez să-i aminteşti că trebuie să ia ouăle, să inchidă puii, să lege câinele. Minte-l că-l cheamă bunică-ta – va crede bănuind că poate nu a auzit. În secunda următoare va pleca şi nu se va mai întoarce cel puţin cât vorbeşti tu la telefon (bătrânii îşi găsesc mereu ceva de făcut, sau adorm pe unde apucă).

4. Ca şi părinţii, bunicii se bucură de nepoţi fiindcă văd în ei ceva util. Aşa cum maniacele curăţeniei economisesc timp folosind maşina de spălat şi bunicii se folosesc de nepoţi pentru a-şi rezolva treburile domestice. Iată o listă de răspunsuri ce le poţi da pentru a scăpa de sarcini penibile:

  • Du-te şi dă mâncare la câine !- Sunt alergic/ă la păr!
  • Du-te şi adă o căldare de apă! – Doctorul a spus că nu am voie să ridic! (Faza cu doctorul ţine mereu. Ei cred ca medicul e un semizeu încarcant în persoana preasfinţiei sale „nenea domnu doctor”)
  • Strânge masa! – Îmi sună telefonul! E urgent! E de la şcoală!!
  • Udă florile! – Sunt răcit/ă şi când văd apă îmi vine să mă duc afară (bunicii nu folosesc expresii gen „mă piş”,”mă cac”, „mi-e a pişa”, „mă trece o căcare”)
  • Cumpără pâine de la x magazin! – Mama a zis să nu mă mai duc acolo fiindcă s-a certat cu vânzătoarea. Nu ne putem face de râs în sat! (Bunicii ţin la reputaţie mai mult ca la ziua nunţii , deaceaa nu îşi permit să îşi distrugă le reputation)
  • ş.a.m.d.

5.  Dacă vrei să cucereşti bunicii cuiva fă în aşa fel încât să pari un intelectual care nu a uitat de unde a plecat. Dacă se poate ajută-i să mulgă vaca, să adune paie, să cosească etc.  Bunicii se dau în vânt după cei ce „ştiu să fie şi deştepţi dar şi gospodari”. Aproape că au orgasm dacă mai şi foloseşti cuvinte specifice statului la ţară (harbuz, ciocani, buruianî, hluji, junică, juncă, viţăl etc.) ori dacă îi întrebi de sănătate ori despre copii. Da, acolo e punctul lor sensibil. Întreabă-i cum se simt, ce-i doare, povesteşte-le că şi bunicii tăi au reumatism şi că şi pe ei ii doare orice.

6. Să nu îi corectezi când fac greşeli, să nu râzi când fac cacofonii gen „CA CAlul, CA CÂnd ai face… etc.”. Poţi chiar să faci şi tu dezacorduri între subiect şi predicat (este oi multe, mai rămâne prune după cules etc.) ori între subiect şi atribut (geantă roză) sau chiar greşeli cu privire la pluralul cuvintelor (curcubele în loc de curcubeie).

7. Când fie bunica ta, fie bunica unui prieten de-al tău te serveşte cu mâncare fă-ţi cruce la început, mănâncă tot, linge farfuria chiar şi nu uita să lauzi bucătăreasa de zeci de mii de ori până să te ridici de la masă şi să îţi faci cruce iar.

8. Laudă mereu recoltele şi grădina bunicilor prietenilor tăi. Bunicul chiar dacă e doar o stafidă tot bunic e, deci bărbat. Îşi va simţi bărbăţia schelălaind , pardon, fremătând în el atunci când îi vei lăuda vinul şi ograda.

9. Când trimiţi scrisori bunicilor tăi sau în general oricăror bunici scrie cât de mare poţi tu. Ştim că ei au ochelari dar la fel de bine ştim că nu îi ajută enorm. Aşa căăăăăă…fă un bine şi scrie cât de mare şi clar poţi tu. Vor fi bucuroşi iar dacă le trimiţi vreo vedere o vor pune pe televizor ca amintire – la fel cum au făcut şi cu mărţişorul de la 1 Martie.

10. Ca toate cele de mai sus să functioneze, în special cele legate de bunicii direcţi , nu ai prietenilor, şi mai exact capul acestei liste (adică faza cu banii) trebuite ştiute câteva lucruri:

  • bunicii trebuie telefonaţi nici mai mult nici mai puţin de o dată pe săptămână, zile de naştere/nume, Crăciun/Paşte/An Nou.
  • bunica se bucură de mărţişoare şi flori, bomboane de ciocolată, cremă de mâini.
  • bunicul se bucură când primeşte pastile, bomboane mentolate, horincă/pălincă/ţuică, batiste, unguent pentru reumatism şi şosete de iarnă+pantofi ce nu alunecă.

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑