Căutare

Zid de gânduri

Aştept ca muzele să renască din propria cenuşă.

Categorie

Întrebarea zilei

Întrebarea zilei

Mi-a trecut semi-depresia şi plănuiesc o escapadă promiţătoare din multe puncte de vedere, ţinând cont de faptul că vacanţa mea a luat o turnură ciudată ce o transformă într-un focar de plictiseală.  Nu se întâmplă nimic special în afară de comentarii cu nicio temă pe blog-urile unor adulţi plictisiţi de viaţa lor.

Şi aici începe totul: De ce avem bloguri?

Eu am blog că-mi place să scriu şi din motive eco&co. nu scriu pe hârtie ci pe blog. Nu consider că am ceva de spus lumii, nu încerc să conving diverşi ori diverse în legătură cu ideile mele şi nu vreau adepţi ori statuie.

Alţii au blog că au văzut la alţii şi au impresia că au ceva important de spus şi o fac postând video-uri de pe youtube şi link-uri către alte blog-uri sau site-uri.

Unii sunt nişte adulţi eşuaţi, nemulţumiţi de viaţa lor, de nevasta atât de plictisitoare care nu mai e decât colegă de cameră, de copiii care după ce că nu învaţă la şcoală nu au niciun talent şi nici măcar vicii deştepte, de şefa grasă şi insistentă, de colega de birou care bate a propos – uri dar nu e deloc atrăgătoare etc. ; iar asta îi determină să îşi creeze diverse poveşti  ce coincid cu viaţa pe care şi-ar dori-o. Trăiesc cu ideea că artistul trăieşte prin opera sa, el nu are în realitate o viaţă proprie.

Se întâmplă ca un adult lipsit de ocupaţie să îşi facă un blog pe care să scrie orice, inclusiv orele când se duce la baie, orele de sex, vecina care face sarmale de când i-a murit soţul, Regina Maria, lăţimea ideală a hârtiei igienice etc. Şi se întâmplă ca adultul acesta să aibă succes.

Unii scriu ca formă de refulare, sătui de lumea ce îi înconjoară; alţii au blog pe care îşi vând tâmpenii hand-made; majoritatea nu transmit nimic dar obişnuiesc să lase comentarii deştepte la alţii pe blog şi să facă publicitate pe blogul lor.

N posibilităţii, milioane de blog-uri, puţine mesaje. Tu de ce ai blog?

Întrebarea zilei

Şi da…nu-mi venea nicio idee. Mă săturasem de „Ghid util”, „Portret” şi alte cele, voiam ceva nou. Îmi tot schimbam poziţia în pat, m-am mutat dintr-un loc în altul, am jucat baseball cu planetele, am scos dinozaurul la plimbare, am ars nişte calendare PlayBoy, am salvat lumea, am fost la baie şi am stat 5 minute după care am tras apa. Nimic. Nimic până a apărut salvarea mea: un brav cavaler al mesei rotunde şi onorabil cetăţean cu diverse atribuţii printre care cea de soţ, membru într-o formaţie de garaj, purtător de burtă, consumator de bere şi, să nu uităm, drag prieten mie. A apărut el cu ideea lui extraordinară aşa că am decis să nasc o nouă rubrică în care să scriu întrebările lui existenţiale.

O primă întrebare ar fi : „Băi Junior, de ce se îngraşă femeile după ce se mărită?”

A fost o problemă pentru mine să îi răspund. Am cercetat în arhivele personale: nunţi, cunoştinţe, mers pe la rude ce locuiesc in  zone care nici măcar nu-s pe hartă, alergat pe stadion, stat la scară, frecat menta în liceu, dus gunoiul, făcut cumpărături în market, mers cu rolele, hoinăreală prin piaţă ş.a. Astfel am ajuns la un răspuns cel mai probabil prost. Femeile se îngraşă după ce se mărită  pentru că nu le mai pasă, în viziunea lor sunt deja realizate. Dacă până la căsătorie le-a interesat foarte mult aspectul fizic, kilogramele, pilozitatea corporală şi facială, bronzul uniform şi lungimea părului, se pare că după căsătorie ele ştiu că dacă neglijează aceste aspecte nu se întâmplă nimic pentru că de sex nu vor duce lipsă. Bineînţeles că niciuna nu recunoaşte. Toate vor spune că grijile familiei şi casei le ocupă timpul atât de mult încât nu reuşesc să aibă grijă şi de ele. Ştiu eu…



Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑