Căutare

Zid de gânduri

Aştept ca muzele să renască din propria cenuşă.

Categorie

Ghid util

Chinuri intersemestriale

Vacanţele intersemestriale sunt mizerabile prin chiar denumirea lor. Sunt ca nişte suzete – amăgitoare, adică.

Cum iau naştere

In ultima saptamână te retragi in culmea gloriei, incă de miercuri, declarîndu-te suferind de blenoragie, spasmofilie, bronşită astmatiformă, chist pancreatic, ovar polichistic, molar cariat . Totul de imagine – nu te crede nimeni – dar vai, iti tremură miocardul de fericire că ai scapat de matinalul ala stupid. Sâmbăta te trezeşti mahmur şi constaţi tragedia. Eşti inchis intr-o casă, fără bani, ai pijamalele etern patetice pe tine şi cel mai rau e că ai o gramadă de idei dar au pus parinţii sechestru pe tine.

Efecte

Probabil seamănă cu sevrajul sau sindromul câine in lant/leu in cuşcă. Te simţi ca un ratat ştiind că există cel puţin o persoană care se distrează de ai spune că nu e adevarat de vreme ce tu stai in casă şi te uiţi la 10 filme pe zi, mănânci mult şi zaci in mizerie pentru că nu ai starea necesară pentru a face curat. De fapt nu ai nicio stare, nu se poate descrie aproape-coma in care iţi duci existenţa atât de vulnerabilă zilele acestea. Te trezeşti după 8 ore de somn şi eşti incă obosit şi până să ajungi in bucătărie te loveşti cu tot cu pijamalele tale patetice pe rând de pat, uşă, prag, perete, prag iar, uşă cel puţin. Ceea ce cândva nu avea durată acum iţi ia o veşnicie: alegerea ingredientelor pentru sandwich, modalitatea de a prepara cafea, tipul de cafea, muzica de dimineaţă, duş sau nu, ulei de corp sau nu… Şi iţi bagi piciorul in toate, nimic nu te ajută. Lasi cuţitul cu branză topită lipit de o felie de pâine şi stingi aragazul pe care era fixat ibricul pus de-o infuzie, puţi şi vrei sa faci duş dar ce e mintea când corpul refuză cu desăvârşire incă doi paşi (?).  Te mănâncă pielea şi pierzi noţiunea timpului.

Soluţii

Poţi fugi, mă rog, evada. Nu e neapărat simplu dar e eficient. O sa incepi să te gândeşti la consecinţe, la lacrimile mamei şi crucea de uimire a vecinilor dar ştii că numai gândul că poţi fugi de acasă pentru 24 de ore iţi dă fiori şi lacrimi de incântare. O sa iţi iei un rucsac plin cu un suc, un carnet de note şi un portofel cu bancnote nenumărate. Poţi alerga pe strazi necunoscute incă împreună cu cel mai bun prieten, vă urcaţi intr-un tren şi il mituiţi pe controlor să vă lase in pace până in următorul oraş. Hălăduiţi pe străzi bizare şi prostiţi două persoane să vă dea o bere şi bani de intoarcere.

Pleacă naibii de acasă şi urcă-te pe antena de la Romtelecom, spânzură-te pe tot felul de garduri şi simte funcţii exponenţiale de fericire. Strânge băieţii, luaţi-vă vodka şi ţigări şi daţi-vă cu sacul pe pârtie. Mergeţi acasă la un prieten şi mâncaţi mâncare făcută de bunica. Strânge grup şi faceţi clătite cu ciocolată. Există atâtea idei şi pot fi realizate cu o singură condiţie: spiritul de „Hai sa o facem!”

Anunțuri

Ghid util: În market (1)

Dacă eşti personaj citadin e imposibil să nu fi trecut măcar o dată, poate şi inconştient, prin supermarket/hipermarket. La cât de simplu e nu am de ce să explic regulamentul de ordine interioară al unui asemenea spaţiu destinat cumpărăturilor. Scopul meu este de a vă indruma pe calea cea dreaptă în anumite situaţii.

1. Mie imi plac oamenii dar nu imi plac copiii. Ei nu sunt oameni, de aceea nu mă pot numi xenofobă. Cei între 5 şi 12 ani sunt frecvent întâlniţi în market, trăgându-şi mama de fustă, ţinând-o de mână, hoinărind printre raioane – a, nu, că asta fac eu. Rectific: …trăgându-şi mama de fustă, ţinând-o de mână, bocind printre raioane. Da, asta îi face oripilanţi; capacitatea lor de a emite sunete dinozaurico-dezastruoase precum cântecele zgomotele de război. Se mişcă mult şi repede, vorbesc ascuţit şi pun multe întrebări, vor tot felul de chestii, se hotărăsc greu şi se razgândesc imediat. Băieţii au de ales între luptători, eroi şi maşini dar fetele mereu vor roz şi Hannah Montana ceea ce e, mă iertaţi, SCANDALOS!  Îi vezi cu faţa aceea pusă pe glume proaste, râzând ca în desene animate cu incisivii lor cât cei de iepure şi canini încă necrescuţi. Ai impresia că iadul prinde dimensiuni catastrofale şi mai ales în orele de vârf când se sparge ţeava cu monştri – ies de la grădiniţă. În weekend disperarea ta poate atinge apogeul căci familiile cu părinţi neinspiraţi îşi semnează condamnarea la ruşine persistentă prin simplul mers la cumpărături. Îşi cară Iisuşii lor graşi în vârstă de 10 ani şi cu sâni+sfârcuri. Trebuie să îi plimbe cu căruciorul, trebuie să aibă grijă să nu mănânce din săpunurile desfăcute, să nu inghită granule pentru desfundat ţevi, să nu îşi bage nasturi în nas, să nu se joace cu ratonii morţi de sub raioane, să nu treacă cu maşina de tuns iarbă peste dinamită, să nu dea drumul dinozaurilor din cutiile cu cereale etc. Degeaba se întreabă lumea în legătură cu stresul zilnic. Ei au impresia că e din cauza rutinei, a serviciului obositor şi prost plătit, a oraşului poluat şi aglomerat. Dacă ar fi deştepţi şi-ar da seama că e din cauza creaturilor lor care nici măcar nu sunt oameni; din cauza faptului că sunt mereu nevoiţi să le facă pe plac, să le angajeze bonă, să o gonească pe bunica când vine în vizită, să ii ducă la Mc Donald’s, să cheltuie bani, mulţi bani. Evident, ai vrea să îi calci în picioare, să îi distrugi, să îi strangulezi cu propriile intestine. Simţi că ai putea să produci o gaură neagră care să atragă numai canalii. Ai vrea să vină un OZN care să adune toate specimenele demonizate – ca in jocul cu oile, „Sven„. (OBS: AICI găsiţi o ilustrare a glumelor proaste a naturii.)

Sugestie: Abţine-te! Gândeşte-te la femeia supranumită „mama pramatiei”. Ea nu e vinovată cu nimic pentru faptul că demonul o face de ruşine şi cu siguranţă îşi primeşte pedeapsa zi de zi, cu dobândă. E adevărat că grămada aceea de 10kg cu tancul în spate, infestată cu ADHD nu şi-a primit destulă bătaie dar nu e cazul să iei concluzii pripite; poate are un soţ nebun care îşi apără progenitura iar femeia nu are nicio autoritate asupra dezastrului adult (când vine vorba de tată şi fiu).

Gândeşte-te că poate părinţii orcului au nişte vecini ce stau geană pe ei aşteptând cel mai mic semn ca să poată suna la Protecţia Copilului (-fraieri şi vecinii…în loc să sune la Animal Police).

2. Uneori/Deseori e nevoie de ceva de băut cu totul şi cu totul diferit de sucul de fructe, apa plată şi ceaiul hipocaloric din punct de vedere al volumului de alcool. Marketul are o zonă pe care eu o numesc „Library” (Bibliotecă). E raionul cu vodka, vermouth, liquior, whiskey etc. – e invitaţie la păcat, de altfel.  Se întâmplă ca în market să nu poţi „citi” pe loc şi să trebuiască să iei o „carte” pentru o „lectură suplimentară la domiciliu„. Dar ce te faci când te întâlneşti cu diverşi cunoscuţi care se cunosc cu ai tăi şi prezintă un risc major căci tu nu vrei ca familia să afle şi …oh doamne! Îţi stau ca un morcov ghimpe în cur coastă.

Sugestie: Îi poţi evita. Faci nişte manevre speciale şi îţi iei „cartea” preferată după care te prefaci că îţi cumperi ceva pentru vârsta ta, cum ar fi chips-uri sau ceva voluminos care sa acopere „cartea” din coş. La casă e momentul în care eşti calm dar atent când trebuie să pui „cartea” în sacoşă. Când îi vezi încearcă să ii determini să nu se uite în coşul tău; zâmbeşte-le larg şi fă-i să se uite la faţa ta – e posibil să se întâmple de la sine dacă esti murdar pe faţă sau ai un piercing, limbă albastră, ochelari fără lentile etc.

Pont: Foloseşte un rucsac. Uneori sacoşa poate fi transparentă – mai transparentă decât e cazul.

Ar mai fi situaţii precum întâlnirea cu profesorul la care a chiulit de la 6 la 7, uitatul banilor acasă, tipa proastă de la raion/casă, gardianul naiv, cerşetorul de la uşă, evitatul personalului auxiliar (femeia care vinde lalele, virginul care vinde ziare, văduva care vinde pepeni) ş.a.

Va urma…

Ghid util: Iarna

Iarna şi-a făcut intrarea asemenea unui gimnast ce face stând pe cap din forţă. A îngheţat orice pahar de unică folosinţă din şanţuri, orice chiştoc de ţigară sau gumă de mestecat de pe marginea coşurilor de gunoi. A îngheţat până şi circulaţia pentru o vreme. Şi a nins. A nins mult, nesimţit de mult, dureros de mult şi rece.

Nu am înţeles niciodată, ce-i drept, cine a inventat zona temperată şi cele 4 anotimpuri ale ei. Da, e pasionant să trăieşti într-un loc unde când se decide să fie iarnă durează 4 luni. Îmi tremură epifizele oaselor lungi de fericire când văd că ninge. Îmi vine să ies la balcon, să iau un mop plin de sos de roşii în mână şi să-l flutur în semn de război urlând din toţi rinichii „Ningi mă! Ningi!”.

Uneori mi-e milă de voi când văd cum sunteţi manipulaţi an de an pe băncile şcolii. Voi care credeaţi că verbul „a ninge” e impersonal…mare ţeapă v-aţi mai luat…

1. Toată lumea ştie că iarna e inutilă într-un mediu citadin: blochează circulaţia, omoară babe, umflă facturi la gaze etc. Dar cum nu există posibilitatea de a ne certa cu persoana dubioasă care ninge încontinuu, cred că e cazul să discutăm despre vestimentaţie.

Orice ai fi tu, fată/ băiat/ mutant/ dinozaur trebuie să ştii că oricât de iarnă ar fi nu e cazul să porţi o tonă de haine imposibil de scos la nevoie. E suficient un tricou pe lângă nişte jeans. Ce e important se află la exterior. Ia-ţi cea mai de ski geacă a ta, cele mai de Cerc Polar mănuşi, cel mai penta-stratificat fular şi cel mai călduros fes/călduroasă căciulă care să nu semene cu cea a onorabilului Axinte. Dacă porţi aşa ceva cât se poate de corect nu va fi necesar să ai două maiouri băgate în chiloţi, tricou cu mânecă scurtă, tricou cu mânecă lungă, maletă, pulover pe gât, pulover cu nasturi, boandă.Nu te gândi să porţi izmene decât dacă stai în aer liber şi plin viscol mai mult de 2 ore.

2. Mersul la şcoală e grav. Imediat ce ai intrat în perimetrul curţii liceului îţi doreşti să nu te fi născut niciodată. După fiecare colţ, sub fiecare piatră, în fiecare rahat de câine există un dobitoc ce nu-şi merită viaţa agitând un bulgăre de zapadă în mâna lui schiloadă. Te va vâna, te va ataca şi doborî, va zbiera ca un şacal bolnav şi va fi fericit doar după ce te va fi umplut cu zăpadă ingheţată şi deloc fină.

Singura modalitate de a scăpa e să mergi cu un prieten mai mare decât tine. Pulifricii care aşteaptă victime se tem de cei mai mari decât ei. De fapt, ei nu au destul sânge în genunchi ca să atace altceva decât fete şi copii.

3. În pauze e posibil să nu fii protejată de garda de corp mai sus amintită. Vei constata cu stupoare că cei din grupul atacator s-au înmulţit ca muştele pe fecale ciupercile după ploaie/ ca pensionarii la bilete pentru băi. Nu poţi scăpa fără măcar o ploaie de gheaţă măruntă în ochelari – asta e drama.

4. O idee briliantă de a te distra şi de a switch-ui rolurile de atacator şi victimă este să îţi chemi un grup de prieteni, să vă înarmaţi cu fulare pentru a nu vi se descoperi identitatea, mănuşi serioase, haine impermeabile ca mai apoi să căsăpiţi tot ce prindeţi în tabăra adversă. Când zic căsăpit mă refer la bătaie cu zăpadă la modul barbar, răzbunător, sinonim cu călcatul pe cap. Suferinţa ta va fi dată uitării când vei răcni malefico-bucuros după ce vei vedea gaşca de lachei tăvălindu-se în chinuri.

5. In timpul iernii evită statul gură cască pe drumuri, hăhăiala din scara blocului. Nu zic să nu mai freci menta ci să nu mai freci menta în scara blocului. Treburile astea se fac acasă la cineva, cu pop-corn şi băutură – să fim serioşi. Nu se stă pe drumuri atâta timp cât există un tovarăş cu casă caldă şi frigider plin.



Ghid util: Mersul la magazin la ţară

Ştiu că majoritatea cititorilor mei au peste 12 ani şi în asemenea condiţii tind să cred că au adunat destulă experienţă ca să îşi dea seama că în viaţa noastră cele mai multe dintre alegerile noastre sunt total neinspirate. Nu vreau să par membru al comitetului de relaţii cu publicul dar, recunosc, există soluţii pentru aproape toate situaţiile. Că sunt situaţii tip catastrofă…ştim deja că nu au rezolvare, de aceea nu le luăm în discuţie.

O situaţie ce merită un ghid este aceea când eşti la ţară, la bunici,  şi trebuie să mergi la magazin.

1. Înainte să ieşi din casă fii sigur că ai tot echipamentul la tine: pantaloni de trening, tricou, papuci de plastic, fes cu Tweety sau Pokemon, sacoşă de plastic de la supermarket adusă de rudele de la Bucureşti bunicilor tocmai pentru a merge la magazin cu ea. Să nu cumva să te gândeşti să te aranjezi când mergi la magazin – asta în cazul în care nu vrei să te cerţi cu bunica toată viaţa ei (zic „viaţa ei” fiindca te cerţi cu ea până face…atac de cord, de exemplu).Poţi chiar să nu te speli pe dinţi, la ţară doar duminica se scoate Cristal (face dinţii ca de…actriţă care joacă în reclama de la Colgate) din dulăpiorul cu perdeluţă etc.

2. Ieşi pe poartă şi ai grijă să nu fii urmărit de câinii bunicii sau de copiii vecinilor.

3. Când eşti pe stradă mergi cât mai hotărât ca şi cum tu ai o destinaţie foarte sigură şi tu te-ai născut pentru a merge la magazin. Nu uita, însă, să ţii spatele drept, demn, să saluţi toţi copii, babele, moşii, curvele, nebuna satului, ciobanii beţivi, frizeriţa, vecinele care bârfesc, ţaţa de 100 de ani, preotul satului, dascălul satului, învăţătorul şi directorul de la şcoală, educatoarea de la grădiniţă şi, nu în ultimul rând, primarul. De fapt, tu trebuie să saluţi tot satul ca şi cum îi cunoşti. Iată câteva conversaţii care te pot împiedica să ajungi cât mai rapid la magazin:

-Sar′na!

-Sî trăieşti, mamî…Auzi, ia stăi oleacî.

-?

-Dar a cui ieşti tu?

-Sunt nepotul familiei x.

-Aaaaa…ieşti nepoţâca lu’ Lenuţa! Aleeei…(şi te măsoară din cap până în picioare, te pişcă de obraji) da’ mari te-ai mai făcut, puişor!

– (Deja ţi-e scârbă de mustaţa ei, de aluniţa cu păr şi de mirosul de ceapă mucegăită) Daaa…aşa e…

– 🙂

Mnah…Saru’mâna!

SAU

– Saru’mana!

-Sî trăieşti! Auzi, fac şî ieu o întrebari…

– ?!

– Cât îi ceasu’?

(Poţi să îi spui oricât fiindcă oricum peste două minute uită definitiv)

4. Adevărul e că magazinul la care mergi tu e un supermarket comprimat sau aşa ceva… E o brutărie unde găseşti pâine, legume (adica varză şi cartofi căci altceva nu poţi găsi), haine (geci cu puf la glugă, blugi cu Hannah Montana, cizme cu Hannah Montana, chiloţi cu Hannah Montana, HANNAH MONTANAAA!!!), rechizite (pixuri şi cretă că de altceva „nu iesti bani!”) şi nu în ultimul rând alte alimente. Acolo majoritatea alimentelor sunt expirate sau aproape de termenul expirării. Nu te aştepta la iaurturi fiindcă la ţară toată lumea are vacă, deci nu au nevoie de lapte. Chips-uri, snakcs-uri, Snickers, Lion, Bounty, Heidi, Pepsi, Coca Cola – nicio şansă.

Dar chiar nu trebuie să îţi faci griji. Bunica te va trimite întotdeauna să cumperi „pâne”, zahăr, drojdie, „şpaghete”, „macaroane”, pufuleţi, suc Adria Lemon.

Când eşti în magazinul ăla chiar trebuie să vorbeşti româneşte. Desigur, păstrează un oarecare accent local, ca să te înţelegi cu vânzătoarea dar spune ce vrei tare şi răspicat, nu în cuvinte alambicate şi nu explica de ce vrei asta.

O vânzătoare de la ţară nu va pricepe niciodată diferenţa între lămâile de coajă şi lămâile de zeamă dar va fi mereu la curent cu ultimele bârfe din sat. Păzeşte-te!

5. Pe drumul înapoi spre casă se respectă regulile de la punctul 3.

6. Ajuns acasă eu zic să te grăbeşti şi să îi dai sacoşa bunicii după care te faci nevăzut, eventual te culci. Ea va începe să strige că hârtia igienică e prea fină, că zahărul a costat prea mult, că drojdia e veche, că…orice. Las-o acolo, fugi! Păzeşte-te!

În încheiere nu trebuie să conchideţi că trebuie să salutaţi toată lumea când mergeţi la ţară, că trebuie să luaţi hârtie igienică aspră sau pufuleţi fără surprize. Ideea principală care ar trebui să fie biblia voastră este: Nu mergeţi vreodată la ţară! Am făcut-o eu ca voi să nu fiţi nevoiţi să o faceţi!

Ghid util: Musafir la rude

Cum unii spun că e de dorit să fii musafir mai des, pe motiv că eşti bine tratat şi mai rar refuzat, am scremut o idee referitoare la acestea. Cu alte cuvinte prezenta scriere e un ghid al musafirului, ghid menit să ajute în toate cazurile unde este nevoie de o intervenţie.

E firesc să fii musafir de cel puţin câteva ori în viaţă, nu e însă la fel de firesc să îţi şi placă. E normal să vrei să fii musafirul lui Bill Gates pe propria-i insulă, sau măcar musafirul unor prieteni buni. Nu e, însă, la fel de normal să vrei să fii musafirul rudelor tale de la ţară pe care nici măcar nu le cunoşti, al bunicilor ce locuiesc în sate de negăsit pe hartă; în principiu înţeleg (sau înţelegem) că nu e neapărat normal să fii musafir la rude.

Când  ai vârsta mea, gen 15-16 ani, există riscul de a nu putea alege în viaţă şi să fii obligat să îţi urmezi părinţii ca un câine ce încă n-a învăţat să ridice piciorul la copac. În cazul acesta ştii că de obicei se merge la rude. Ei sunt baza. Nu îi cunoşti sau îi vezi prea rar dar ei sunt baza. După un drum către capătul lumii ajungi undeva la o cvasi-fermă.Astfel sugerez următoarele:

1. Nu îţi lua cele mai bune încălţări ale tale [ E de dorit, chiar, să le porţi pe cele mai proaste( Oricum vecinilor cărora le curg balele după maşina voastră le vor curge şi după tenişii tăi răpciugoşi şi cu şireturi diferite.).], acolo e noroi mai rău ca într-o plantaţie de orez.

OBS: Nu îţi lua nici cele mai bune haine. Jeanşii nespălaţi şi tricoul pătat vor fi de cincizeci de ori mai curate decât hainele oamenilor din Satul-care-nu-e-pe-hartă. Acolo e noroi şi în aer.

OBS 2: Dacă vrei să fii penibil şi bârfit mai bine decât Petre Roman poţi să îţi arăţi tatuajele, piercing-urile, latura ta rock, personalitatea ta artistică reflectată de aparatul de fotografiat de ultimă generaţie, talentul tău ascuns dezvăluit suav printr-o chitară clasică.

2. Nu e cazul să îţi faci familia de ruşine (chiar dacă ea te face pe tine) şi vei îndura şi ritualul pupăturilor de la întâlnire şi de la plecare. Buze ţuguiate strategic peste dinţi cariaţi plini de sedimente mămăligoase se vor îndrepta spre tine emanând arome pescăreşti ori miasme menite să-ţi amintească de interminabili bulbi de ceapă ori incomparabile role de brânză puturoasă. Stomacul, ficatul, întreaga ta fiinţă se va tăvăli în chinuri şi o stare de vomă te va încerca cumplit dar tu, icoana destoiniciei umane, vei învinge greaţa. Şi da, într-un final vei pupa pe fiecare. Te vei lăsa lăudat şi admirat cu privire la înălţime, roşu în obraji, strat adipos de pe burtică.

Aici nu există soluţie decât să fugi de colo-colo ca un bezmetic dar iar dai în penibil şi te vor bârfi toţi. O ameliorare a situaţiei ar fi să încerci să scapi repede pupându-i pe toţi fugitiv pe câte un obraz.

3. Grădina şi casa rudelor sunt un fel de cutia Pandorei.

Dacă e vară nu e şansă de a intra în casă. Nu ar fi problemă, aerul de la ţară pare curat şi sănătos. PARE!!! căci la unele colţuri cazi din picioare de mult ce curat e mirosul de vacă iar la altele capeţi deviaţie de sept nazal de bucuria întâlnirii unicului miros sănătos de porc. Viaţa la ţară e un vacarm cu toate găinile şi ouăle lor, câinii ce latră la alţi câini care latră la alţi câini ş.a.m.d. , oile ce fac sex fără perdea şi neprotejat etc.

Nu îţi lua o mască de gaze şi nici dopuri de urechi. Mergi undeva în fundul grădinii, acolo unde nu există nici veceu, nici porci, cîini, vaci , limbrici etc. şi arată-te boem ascultând muzica la maximum.

Dacă eşti născut ghinionist dar ai dubii în legătură cu asta vei fi convins că eşti într-adevăr odată cu vizita de iarnă.Vei fi învitat în casă. Soba cu plită, lemnele sfârâind sălbatic în vatră, cartofii copţi în cuptor şi încărcaţi cu unt ce se topeşte prelingându-se incet. Rustic şi sursă de deosebită plăcere. La care se adaugă şosetele pline de balegă de vacă uitate la piciorul patului, mirosul intens de babă etc.

În asemenea cazuri propun să stai în banca ta. Urcă-te în mijlocul patului –  ai grijă cum mergi căci de multe ori lipsesc arcuri sau salteaua are găuri, nu te băga în nicio conversaţie şi ai grijă să fii evitat. Nu atinge nimic din casă. Niciun pahar nu trebuie mişcat din locul lui căci nu se ştie ce proteză dentară a stat pe acolo. Nu deschide niciun sertar – casa lor e cutia Pandorei, remember? Nu mirosi florile artificiale fiindcă de obicei sunt date cu spray ce miroase mai rău ca cel de muşte şi au două degete de praf pe fiecare petală. Cu puţină matematică avem

2 degete praf per petală x 10 petale = o tonă de praf bun de-o alergie.

OBS: De asemenea şi mâncarea e de evitat. Ştii tu…nu mănânci piftie fiindcă îţi face rău, nu mănânci plăcintă fiindcă ai glicemia mare, vin nu bei fiindcă nu bei, carne nu mănânci fiindcă ţii post etc.

Cu siguranţă am omis ceva esenţial. Mi-e tipic. Nu promit să revin cu editări. Închei prin a îţi ura ţie, cititor trăitor boem şi chinuit, multă imaginaţie şi spontaneitate de a scăpa de corvoadele muncii de membru al familiei în cadrul vizitelor la rude.


Ghid util: Socializare&co.

Subiectul socializării este pe toate drumurile. E în cărţi, în mâncare, în eticheta de la sutien and so on…Prietenii noştri de la Beatles ar spune că „socialization is in the air”…Iar eu nu aş veni cu banners şi pancarte ca să îi susţin însă aş scrie un ghid despre cum e cazul să socializezi într-un cerc de amici mai mult sau mai puţin proaspeţi, copii cu vârste de la 5 la 100 de ani.

1. În principiu lumea apreciază hainele. E bine de ştiut şi expresiile „Dragoste la prima vedere” sau „Prima impresie contează enorm” în condiţiile în care tu, „socializator” de profesie ai cumva o rătăcire, un dezechilibru emoţional de proporţii catastrofal de …neaşteptate.

Revenind. Ţinuta şi aspectul sunt vitale pentru a supravieţui în jungla urbană. Pe asemenea plaiuri mioritico-asfaltate e nevoie de mai mult decât de două frunze, trei. Frunzele de astăzi poartă nume de haine şi de obicei au titluri impozante gen „scheitări de la naic”, „ginşi de la armani”, „fustă de la motivi”, „hanorac puma”, „adidaşi adidas” ş.a.m.d. Nu mă declar o veterană în domeniu dar recunosc, până nu am avut „ti şărt de la espirt” am fost plină de complexe legate de eficacitatea metodelor mele de socializare.

Cu alte cuvinte, pentru a bucura ochii companiei e de preferat să porţi haine scumpe, de firmă şi nu neapărat cu bun-gust.

2. Gesturile contează, deasemenea, enorm. Adolescenţii nu agreează formele de proastă motricitate sau mai bine zis, nu sta scândură când eşti în preajma lor. Cu cât pari mai debil, mai destrăbălat, drogat şi disperat de parcă de-abia ţi s-a dat jos cămaşa de forţă e mai bine.

3. Fumatul se înscrie în „Top 3 reguli de aur of the socialization”.Nu e sănătos, laşi fum de spirjini bicicleta în el, miroşi de parcă locuieşti în scrumieră, medicii îţi toacă nervii cu „tutunul dăunează grav sănătăţii” şi „tu ştii că faci cancer?” iar preoţii sunt convinşi că e păcat împotriva lui Dumnezeu. Daccord! Dar e bun la socializat. Fetele de la colţ, de la centrală, din baie sau din scara blocului te vor băga în seamă. Imaginează-ţi cât de important trebuie să fii ca să vină fata cu poşetă gen sacoşă de la Billa să îţi ceară o brichetă. Eu una aş purta scutec în asemenea momente, mai ales că sunt sensibilă…

4. Regula patru e despre calităţi fizice. Dacă nu ai sâni roagă-te să ai fund sau picioare. Dacă nu ai muşchi roagă-te să ai o faţă frumoasă. Aici nu se discută despre trăsături deosebite, individualitate şi originalitate, gusturi diferite, „fiecare e frumos în felul lui”. Studiile au demonstrat că balanţa apetitului sexual înclină spre partea blondelor. Bărbaţii, ştiu ori nu ştiu, exact acolo se duc. Aşadar, e posibil ca fiind blondă şi mai dezbrăcată să reuşeşti în industria socialising-ului.

5. Abilităţi fizice. E frecvent. Uneori se trezeşte cîte un individ ce vorbeşte ca să nu adoarmă să întrebe „Voi puteţi să vă daţi cu călcâiul în gură?” sau „Voi puteţi să vă scobiţi în nas cu degetele de la picioare?”. Pun pariu că niciunul dintre noi nu e pregătit pentru aşa ceva. De aceea vin cu cea mai tare soluţie de la Adam încoace: „mă ţin blugii”. E ieftin, e plauzibil şi uşor de dovedit.

6. Familia. E probabil primul cuvânt ce trebuia inventat imediat după „foc”. Familia nu e făcută decât pentru a-ţi fi sursă de bani şi pentru a te lăuda cu ea. Proştii se dau în vânt după verişori cu motor, mame care i-au pensat sprâncenele Angelinei Jolie sau taţi ce au făcut înconjurul lumii pe trotinetă. Poţi să inventezi oricând, orice despre oricine. Nu uita să foloseşti mereu numele unor rude pentru amici de departe, pentru tine inexistente.

O problemă în cazul acesta ar fi când mai târziu , un prost îşi aminteşte de mătuşa Tamara, de exemplu, şi te întreabă de ea şi de ce averi ţi-a lăsat moştenire, de pildă. Soluţia urgentă e să te prefaci că nu ştii despre ce e vorba, proştii crezând pe cuvant ce zici. Iată un dialog util:

-Ce faci buei?

-Bine. tu?

-Păi mi-am amintit de mătuşa aia a ta care a câştigat campionatul de mestecat gumă (el nu ştie că tu ai citit „Charlie şi fabrica de ciocolată”)…ce mai face?

-Ce mătuşă mă?

-Eih ce mătuşă…Mătuşa aia, Venera…

-Doamne, numai prostii spui…nu am nici o mătuşă Venera care a câştigat campionatul de mestecat gumă. Venera e verişoara mea ce are 10 facultăţi, iar campionatul e câştigat de mătuşa Eugenia…probabil auziseşi tu aiurea…

-Da, cred că ai dreptate. Sigur am înţeles eu greşit…Oare cum am putut să gândesc aşa ceva?! (râzând tâmpit) Auzi la mine…mătuşa Venera…

7. Atragi oameni cel mai bine dacă eşti plimbat. E simplu să îi anunţi că ai fost în Europa doar menţionând că pantofii sunt din Franţa, geaca din Italia etc.  Nu contează dacă tricoul de firmă nu e cumpărat de tine ci de o mătusă care chiar există si care chiar culege căpşuni în Maroc. La fel nu contează cum tu ai văzut Suedia sau Belgia, important e că ai văzut-o, fie şi din dreapta şoferului de TIR care era tatăl tău.   Nu trebuie să fi văzut vreodată Spania sau Olanda ca să ştii ce e ăla paso-doble sau laleaua.  Nu-i greu să minţi că ai hrănit porumbeii în Roma sau că ai fost la concert X în NYC.

8. Deşi e printre cele mai importante chestii regret că am omis să menţionez limbajul. Da, asta face tot , in idee. E Dumnezeul socializărilor de la primii dinozauri până la a doua venire a lui Iisus pe pământ. Vei fi mereu apreciat şi iubit pentru caterinca pe care o faci. Trebuie să ai voce piţigăiată sau gen papagal.  Trebuie să ragi din toţi rinichii şi să îţi clămpăni toţi dinţii pentru a vorbi ca un descreierat fără precedent, un debil fabulos, un rahat născut prin cezariană.

9. Respectă cu sfinţenie regulile de mai sus!

10. Regula de platină: tupeu!!!

Ghid util: Excursie cu părinţii

Da, e inevitabil. Ştim, e greu pentru toţi dar se întâmplă, mergi cu părinţii în excursie. Nu te întreabă niciodată nimeni dacă vrei sau nu, dacă ai alt program sau dacă ai o idee mai bună la categoria „Destinaţii de vis”. Se face că eşti printre ei şi nu e loc de scuze pentru a rămâne acasă.

1. E regulă de aur. Nu face pănăramă! Te asigur, băiat, fată, ce ai fi…e bine să…”laşi loc de bună ziua!” la părinţi. Ei sunt sursă de bani, tu eşti parazitul lor. Eşti vâscul de pe arbore, eşti lipitoarea din ţesut, bacteriile de pe rădăcinoase. E simbioză între voi. Trebuie să te resemnezi. Sacrifici câteva zile, parchezi orice cont de pe orice site, atunţi peste tot că pleci şi măcar ai un avantaj…te vor invidia că tu pleci iar ei nu.

2. A doua regulă de aur e că trebuie să păstrezi spiritul de vulpe ce-l ai. Fii şiret/şireată!

Bagajele sunt importante, de aceea nu îţi trebuie multe. Tot ce ai nevoie se poate transporta într-un rucasc. Surplusul este cărat de părinţi ori fraţi. Periuţa de dinţi e o prioritate. Va sta în rucsacul tau şi nu în al fratelui tău ca să curgă cine ştie ce săpun lichid pe ea, sau în al surorii tale să se umple de cremă depilatoare.

Nu uita! Pastă de dinţi vor căra ai tăi deci nu te obosi să o cari tu pe a ta.La fel se întâmplă şi cu gelul de duş, şamponul şi prosoapele de baie. Scapi rapid de corvoade de genul acesta.

Oricum, băiat, fată sau ce ai fi tu, hainele sunt a doua prioritate. Chiar dacă eşti o fashionista sau un fashionist nu e cazul să iei întregul şifonier după tine. Ia un tricou cu care dormi, mănânci, faci sport şi un tricou cu care ieşi undeva sau zaci lat/ă la o terasă. Ia o pereche de jeans scurţi, sunt buni la orice şi se usucă repede. Poţi să îţi iei şi pantaloni lungi sau aşa ceva. Cică ţânţarii sunt suspectaţi că transmit SIDA prin pişcături..:))

Încălţămintea e de nediscutat. O pereche de şlapi buni de stat degeaba, de mers la piscină şi de frecat menta la terasă încap lejer în rucsac iar tenişii îi ţii în picioare.

3. Cosmeticele de orice fel ajută şi dacă eşti deştept nu ocupă mult. La fete e suficient deodorant, rimel şi creion. Lapte de corp, parfum şi balsam de buze au maică-ta şi soră-ta. La băieţi e suficient deodorantul căci de restul pot duce lipsă.

4. Odată ce am terminat cu tratatele despre haine&co. ajungem la alte reguli importante. Ştim că pregătirile pentru o vacanţă cu părinţii ocupă între un an şi două zile, singura asemănare fiind că mereu ultima zi înainte de plecare e groaznică. Toată lumea caută ceva, toată lumea vrea ceva şi toţi vin la tine.

Sugestia mea este să fii indiferent. „Nu ştiu”, „Nu am văzut”, „Nu cred” funcţionează cel mai bine.

De altfel se scapă uşor de un gen de căutător de lucruri foarte simplu prin metoda mea: trimite-l undeva să caute. Chiar dacă habar nu ai ce caută, chiar dacă ţi se rupe de ce vrea fiindcă tu oricum ai bagajul făcut dinaintea lor şi a durat la tine doar cinci minute.

5. Nu te certa cu nimeni, prefă-te că eşti ocupat şi indisponibil. Ce naiba! Doar „eşti dornic să mergi în vacanţă iar bagajul tău trebuie să fie cât se poate de bine făcut”. Nuuuu?!!

6. Cere-le bani dinainte să ajungeţi la hotel. Motive sunt destule dar de obicei în vacanţă lasă comunismul şi sunt darnici, aşa că un „aşa…să am şi eu acolo…” e destul. Nu se ştie când te apucă dorul de bere sau ţigări, când vrei să o arzi protejat, când vrei să cumperi farse pentru 1 Aprilie ori capcane de şoareci bune de pus pe scaunul dirigintei.

7. În maşină, când e plecarea e aiurea. Ar trebui să ştii deja. Toţi sunt nervoşi după ziua „ultima dinaintea plecării”. Fii indiferent, dar cu inteligenţă. Nu le răspunde cu curul, ci nu vorbi deloc cu ei. Nu te băga în discuţii, nu comenta nimic. Pune-ţi căştile ca să ştie că orice te-ar întreba tu eşti indisponibil şi nu te pot deranja. Eventual spunele că te doare măseaua sau stomacul; părinţii au mereu pastile la ei şi te vor îngriji astfel încât te vor lăsa cu căştile în urechi doar ca sa te simţi tu bine.

8. La hotel ai grijă să nu ocupi mult spaţiu şi fă-i să le fie dor de tine. Să tragă de tine că vor să joace tenis, fotbal, orice. Nu sta mult la baie şi nu vorbi cu ei despre amintiri sau chestii de la şcoală. Cu cât ştiu mai puţine cu atât e mai bine!

9. Nu mânca niciodată mult. Procură-ţi singur hrana necesară şi arată-le că ţie îţi place excursia şi nu vrei să îi bagi la cheltuieli.

10. Aici e finalul. Şi nu mai am reguli dar am de gând să le cumulez pentru a reda ideea principală: Fii indiferent, prefă-te ocupat ori bolnav, lasă-i pe ceilalţi să care în locul tău şi foloseşte gadget-uri gen şiretlicuri de moment.


P.S. Intr-o zi va trebui sa il editez…

Ghid util: Bunici

Cu toţii ştim cât de enervanţi pot fi bunicii. Mai ales atunci când nu mai sunt sursă de x sumă de bani/vizită; când casa lor nu mai e spaţiu propice fumatului şi a întâlnirilor conspirative cu teme gen „Halloween”, „1st of April” ş.a.m.d.; când nu mai sunt doar nişte siluete mişcătoare şi deloc deranjante din preajma ta.

Acestea fiind probleme între grav şi foarte grav am hotărât să elaborez un ghid practic/util pentru situaţii de criză gen cele descrise mai sus or worse.

1. Începem cu banii. De multe ori s-a întâmplat să ai nevoie de bani şi ciorapul să fie gol, puşculiţa deja plină de pânză de păianjen de goală ce e. Părinţii probabil îţi dau o anumită sumă de bani daaarrrrr…ai nevoie de mai mult. Apelezi la bunici. Nu face greşeala fatală de a te duce bine îmbrăcat, parfumat şi fericit la bunici. La ei trebuie sa te duci cu jeans ce ţi-au rămas scurţi, un tricou pătat ori vechi şi cu cea mai posomorâtă faţă pe care ai putut-o avea de la naştere până în prezent. Nu uita să fii cât se poate de respectuos şi linguşitor şi să le ceri bani pentru chestii gen cauză nobilă cum ar fi carte obligatorie la şcoală, haină nouă („că asta şi-aşa o am de trei ani şi e ruptă rău, tataie!”), încălţăminte („stau cu degetele melc, mamaie!”), ş.a.m.d. E foarte posibil să nu fii la fel de convingător pe cât ai vrea tu. Aplică planul B. Aminteşte-ţi de o excursie fantastică, pune-te pe plâns, spune că toţi merg numai tu nu şi „Oh, Doamne!! Îmi doresc din tot sufletul să merg!! Îţi fac pârtie la iarnă numai fă-mă fericit/ă!!”. Dacă te iubesc sigur vor face asta pentru tine.

2. Eşti în casă la ei. Casa bunicilor e mereu ca „În casa bunicilor” a lui Ionel Teodoreanu. Are multe camere întunecoase, reci, sumbre, misterioase; camere ce-ţi stârnesc curiozitatea care nu poate fi antrenată de faţă cu bunica, de exemplu.  Iarna se fumează bine la gura sobei, spre seară, dar dacă te-a prins viaţa ta socială îţi este compromisă 120%. Spune-i că vrei cartofi prăjiţi. În general bunicelor le ia jumătate de zi să facă nişte cartofi prăjiţi, timp în care poţi să fumezi, să cotrobăi după chestii.

3. Eşti în aceeaşi casă şi simţi nevoia să dai un telefon. E imoral să vorbeşti la telefon de faţă cu bunicul. Ar putea face atac de cord dacă ar auzi „ei căcat!”, „să-l fut”, „pizda mă-sii”, „te-aş fute!”, „aia care se fute-n gură”, „berea aia costa cât un futai în cur”, „se fute în lorgean”, „şi-a ars coaiele”, „e labă tristă”, „e pulă bleagă”, „e pizdă” ş.a.m.d. Nu vrei să-ţi omori bunicul sub nicio formă, el e singura ta sursă de bani pe timp de criză. Aşa că sugerez să-i aminteşti că trebuie să ia ouăle, să inchidă puii, să lege câinele. Minte-l că-l cheamă bunică-ta – va crede bănuind că poate nu a auzit. În secunda următoare va pleca şi nu se va mai întoarce cel puţin cât vorbeşti tu la telefon (bătrânii îşi găsesc mereu ceva de făcut, sau adorm pe unde apucă).

4. Ca şi părinţii, bunicii se bucură de nepoţi fiindcă văd în ei ceva util. Aşa cum maniacele curăţeniei economisesc timp folosind maşina de spălat şi bunicii se folosesc de nepoţi pentru a-şi rezolva treburile domestice. Iată o listă de răspunsuri ce le poţi da pentru a scăpa de sarcini penibile:

  • Du-te şi dă mâncare la câine !- Sunt alergic/ă la păr!
  • Du-te şi adă o căldare de apă! – Doctorul a spus că nu am voie să ridic! (Faza cu doctorul ţine mereu. Ei cred ca medicul e un semizeu încarcant în persoana preasfinţiei sale „nenea domnu doctor”)
  • Strânge masa! – Îmi sună telefonul! E urgent! E de la şcoală!!
  • Udă florile! – Sunt răcit/ă şi când văd apă îmi vine să mă duc afară (bunicii nu folosesc expresii gen „mă piş”,”mă cac”, „mi-e a pişa”, „mă trece o căcare”)
  • Cumpără pâine de la x magazin! – Mama a zis să nu mă mai duc acolo fiindcă s-a certat cu vânzătoarea. Nu ne putem face de râs în sat! (Bunicii ţin la reputaţie mai mult ca la ziua nunţii , deaceaa nu îşi permit să îşi distrugă le reputation)
  • ş.a.m.d.

5.  Dacă vrei să cucereşti bunicii cuiva fă în aşa fel încât să pari un intelectual care nu a uitat de unde a plecat. Dacă se poate ajută-i să mulgă vaca, să adune paie, să cosească etc.  Bunicii se dau în vânt după cei ce „ştiu să fie şi deştepţi dar şi gospodari”. Aproape că au orgasm dacă mai şi foloseşti cuvinte specifice statului la ţară (harbuz, ciocani, buruianî, hluji, junică, juncă, viţăl etc.) ori dacă îi întrebi de sănătate ori despre copii. Da, acolo e punctul lor sensibil. Întreabă-i cum se simt, ce-i doare, povesteşte-le că şi bunicii tăi au reumatism şi că şi pe ei ii doare orice.

6. Să nu îi corectezi când fac greşeli, să nu râzi când fac cacofonii gen „CA CAlul, CA CÂnd ai face… etc.”. Poţi chiar să faci şi tu dezacorduri între subiect şi predicat (este oi multe, mai rămâne prune după cules etc.) ori între subiect şi atribut (geantă roză) sau chiar greşeli cu privire la pluralul cuvintelor (curcubele în loc de curcubeie).

7. Când fie bunica ta, fie bunica unui prieten de-al tău te serveşte cu mâncare fă-ţi cruce la început, mănâncă tot, linge farfuria chiar şi nu uita să lauzi bucătăreasa de zeci de mii de ori până să te ridici de la masă şi să îţi faci cruce iar.

8. Laudă mereu recoltele şi grădina bunicilor prietenilor tăi. Bunicul chiar dacă e doar o stafidă tot bunic e, deci bărbat. Îşi va simţi bărbăţia schelălaind , pardon, fremătând în el atunci când îi vei lăuda vinul şi ograda.

9. Când trimiţi scrisori bunicilor tăi sau în general oricăror bunici scrie cât de mare poţi tu. Ştim că ei au ochelari dar la fel de bine ştim că nu îi ajută enorm. Aşa căăăăăă…fă un bine şi scrie cât de mare şi clar poţi tu. Vor fi bucuroşi iar dacă le trimiţi vreo vedere o vor pune pe televizor ca amintire – la fel cum au făcut şi cu mărţişorul de la 1 Martie.

10. Ca toate cele de mai sus să functioneze, în special cele legate de bunicii direcţi , nu ai prietenilor, şi mai exact capul acestei liste (adică faza cu banii) trebuite ştiute câteva lucruri:

  • bunicii trebuie telefonaţi nici mai mult nici mai puţin de o dată pe săptămână, zile de naştere/nume, Crăciun/Paşte/An Nou.
  • bunica se bucură de mărţişoare şi flori, bomboane de ciocolată, cremă de mâini.
  • bunicul se bucură când primeşte pastile, bomboane mentolate, horincă/pălincă/ţuică, batiste, unguent pentru reumatism şi şosete de iarnă+pantofi ce nu alunecă.

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑