Zilele trecute prin articolele lumii  tot dădeai peste top10-uri cu new year’s resolution din toate timpurile. Ai zice că e un semn că oamenii încă nu au depăşit situaţiile de ordinul sinelui – asimilează unităţi spirituale corpului şi cred că dacă au făcut sex în 3 cineva a intrat în sufletul lor cu bocancii şi a lăsat urme de alea urâte, adânci.

A propos de regrete…

 La fiecare sfârşit de an ai vrea să-ţi cânte în surdina nebuniei tale piesa lui Edith Piaf dar paharul din mână îţi povesteşte cum s-a stricat butonul de play –  ăsta nu e semn că trebuie să pleci de aici ci că ceea ce ai făcut e atât de intens încât a avut ecou, consecinţe, rumoare – ştii tu.

Te încearcă un dor de mamă, o oboseală, o durere de spate, un gând şi te ridici cu precauţie – ca din reflex îi dai play lui Jagger şi speri ca, dacă  Dumnezeu i-a dat lui totul, ţie să îţi dea măcar jumătate de tot sau un sfert sau…o bucată.

Ai nopţi când te trezeşti şi rămâi aşa mult timp. Zic de nopţile alea grele când trebuie să deschizi laptopul ca să nu te mai simţi singur. Prinzi răsăritul şi tragi draperia peste el pentru că ce simţi tu nu cere decât pupile dilatate.

Şi chiar ai cam pleca. Ţi-ai cam băga picioarele pentru că alea 21 de grame pe care le poartă corpul tău nu se simt bine într-o agitaţie în care, când ai verificat tu ultima dată, lumea avea valorile cu susul în jos.

Noaptea lucrezi pentru că nu dormi, ziua e noaptea minţii, mâncarea e la pachet cu amintiri care te fac să o refuzi, ai agenda plină de nuli şi nule, nu ştii cum să combini o mască de somn cu nişte căşti on-ear şi ochelari de cal, şi te întrebi cum se zice la „depresie” în franceză.

Ca şi cum ar conta!!! Ca şi cum orice fir al gândurilor se strânge intr-un ghem ce-ţi aduce succes în faţa altcuiva decât a ta. Ca şi cum tu cu crampele tale sufleteşti ai rezolva top3 probleme mondiale şi ai pune vâsc la fiecare uşă din sectorul 5 de Anul Nou. Come on! Abia acum se vede partea plină a paharului.

Începi să apreciezi viaţa după ce ai văzut o rochie-manifest iar acum nu mai poţi privi la fel o faţă de masă; după ce ai urcat până în vârful unei scări elicoidale doar ca să faci poză de sus; după ce ai învins chiar şi cu privirea persoana care te intimida cel mai mult, după ce ai pus semnificaţie reală în ceva doar ca să îi dai viaţă…

Ştii că mai ai multe de făcut şi nu trebuie să le iei în ordine ci doar să reuşeşti să ai poveşti de profesionist la bătrâneţe. Abia atunci afli că dacă apeşi next auzi „I’ve had the time of my life”.

Anunțuri