Pisi, ultima dată am scris pentru că în mintea mea eram îndrăgostită. Ameninţam subtil că devin hotărât lesbiană dacă avea sa mi se termine povestea. Evident că s-a terminat iar acum că tu ştii asta începi să te întrebi cam câte, cum, de câte ori şi cât durează. Înainte să crezi în intrebările astea află că încă nu am ales acele nici măcar conversaţii plictisitoare despre bărbaţi ori despre lucruri mărunte pe care le ştiu deja.

Să revenim; am rupt vraja, peste două zile am dat admiterea la arhitectură la Iaşi, peste 5 zile am aflat că eram a patra în clasament şi restul verii a insemnat pregătire pentru admiterea de la Bucureşti cu mici momente de bere, filme şi discuţii pe pervaz în aşteptarea răsăritului. Acum sunt studentă la Mincu şi nu o să dau detalii că sunt mulţi care caută pe google despre cum e viaţa în facultatea de arhitectură – să mă întrebe peste vreo doi ani! Acum ai undă verde să înţelegi de ce nu am mai scris, zic…

Miezul articolului ăsta e că stăteam eu liniştită dar mai mult mă gândeam la clişeele ce ţin loc de biblie în capul multora şi mi-am amintit de o conversaţie în care eu aveam nişte convingeri perfect incompatibile cu ale unei tipe. Eu ziceam că într-un fel sunt pregătită pentru a locui singură într-un asemenea oraş şi pentru a mă obişnui cu viaţa de acolo; gagica râdea şi cu un aer de vizionar susţinea că, fără dubii, eu voi cădea în capcanele întinse de tentaţiile ce se află la tot pasul în acest oraş. Pe lângă clişeul cu tentaţiile oraşului il tot repeta pe cel cu libertatea absolută din primul an.

Ok, hunny, recunosc – nu am contrazis-o pentru că nici măcar la şah nu prevăd mutările. Dar acum am ajuns aici şi a trecut un semestru şi mă întreb unde e libertatea despre care vorbeşte toată lumea, unde-s tentaţiile din care nu mai poţi ieşi, capcanele în care poţi cădea cu uşurinţă? Alcoolul şi tutunul sunt la fel şi aici,  cluburile nu au cum să schimbe decât viaţa celor care au una fără cluburi. Apoi mi-a picat mie fisa. Nu am cum să cad in capcane pentru ca la şcoală nu există, înţelegi? Am tot căutat dar ce să faci cu atâtea proiecte, predări, lucrări, foame tot mai intensă când avansezi cu 10cm pe secundă în pasajul de la Unirii în drum spre casă, somnolenţă de adormi îmbrăcat – nici nu mai ai chef de tentaţii.

In fine…tu ce faci de revelion? Probabil o să te distrezi ca mare parte din populaţie. E un moment frumos pentru că toţi sunt plini de speranţe stupide şi se mint în faţă fără să îşi dea seama. De-abia aştept. Black dress and red nails.

M-am întors, da? Rawr.