Căutare

Zid de gânduri

Aştept ca muzele să renască din propria cenuşă.

luna

Iunie 2012

Different

Ok…De când ai apărut mi-ai amestecat cubul Rubik si acum, in loc sa il refac, îl reinventez. Prinzi ideea? Uite încă una: înainte de tine în mintea mea se derula un fel de…Psycho iar acum am o nebunie, am Avatar, Harry Potter – think of the special effects. Problema e că mă inspiri şi nu e problema mea, e problema altora pentru că sunt a naibii de tare. I pop, sparkle and buzz electric. Vin idei la secundă şi entuziasmul meu bate recorduri.

Când am semnat asta am ştiut sigur că în subsolul paginii unei poveşti frumoase există şi menţiuni cu privire la durere de creier şi spirit. Nu e niciun compromis, Tibbs – era singura posibilitate. De obicei mă mişc şi gândesc dar când stau şi meditez ajung  la un film sinistru în care tu mă părăseşti iar eu mai zgârii o linie pe perete – lângă celelalte 5, cred. Astfel planul B va fi ceva măreţ: în caz că se întâmplă „minunea” eu devin lesbiană oficial, distrug psihic orice bărbat cu care interactionez şi vânez femei până la refuz. La un moment dat şi ele o să spargă iluzia că poţi trăi natural cu cineva, pe fundament erotic. Şi atunci, baby,  Jean Grey se transformă, iese Lestat din mormânt, se derivează ex sau nu. Sau poate doar devin singură, dorită şi fatal de imposibilă. Or să scrie cărţi şi or să facă filme, se vor înghesui la uşa ta acuzându-te sau acordându-ţi credit.

Iar tu o sa fii cu călcâiul lovit şi o să tânjeşti după ce ai avut iar atunci o să primeşti un apel. Răspunzi în dulcele-ţi stil clasic, îţi pică faţa şi închizi. Până să o aduni de pe jos mai sună o dată şi recunoşti numărul ăla şi în alfabetul Braille şi apeşi pe verde fără să scoţi vreun sunet. Te cheamă la apus, pe acoperişul unui bloc părăsit. Îţi cere nuditate sufletească şi o ţigară.

Ai veni…?

Anunțuri

Scurt

E tare de tot perioada asta. Merit un loc pe randul din fata la spectacolul societatii. Toti au emotii. Unii pentru ca s-ar putea sa iasa din functie si ei nu au o meserie reala, altii pentru ca stiu ca daca aia ies din functie nu vor mai putea castiga banii stand degeaba; unii  pentru ca ar suna rusinos sa nu mai zici la facultate „tata e primar”, altii pentru ca se intreaba daca vor intra la facultate anul acesta – sau daca vor lua bacul.

E momentul acela cand as vrea sa stau pe acoperisul unui bloc si sa ii vad pe toti, sa imi imaginez povesti cu ei si apoi sa ii visez in viitor. Ii vad zilnic. Habar n-au! Se ineaca in confuzie dar cad in genunchi sa-si sustina punctele de vedere – de regula aberante – si devine penibil.

 

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑