Eram pregătită: vopsea de război, bandana pusă pe cap model Rambo, bocanci strânşi pe gambă, pantaloni army infipţi în încălţări de formează un metru cub de spaţiu gol până la picior – tot setul. Eram, practic, un simbol al destoiniciei umane, nu? 007, Wanted, SALT, Die Hard,  – pe acolo. Mi-am dat seama că pentru asemenea operaţiune nu e suficient să ai la dispoziţie un CV din acelea micuţe de 7SQRT2 cm grosime, trebuie să fie ceva serios, ceva în plus pe lângă studii de doctorat, colegii, internship-uri, student exchange-uri, voluntariat şi alte chestiuni.

Am ales să suport o ascensiune pe scara dezvoltării spirituale personale, să ating cote inimaginabile în domenii de la  ezoterism, misticism, cunoaştere, viaţă, moarte,  ş.a. până la unghii cu gel, măşti faciale, Horia Brenciu, shaorma –cu-de-toate ş.a.m.d.

M-am ras în cap şi am părăsit universul laic, m-am retras în ceaţa munţilor locuiţi de călugării budişti. Am descoperit tainele reîncarnării şi am cunoscut dimensiuni ascunse până atunci. Am măturat fiecare potecă pe care păşeam – doar nu voiam să omor vreun polichete sau whatever în care s-ar fi putut reîncarna străbunicul sau Lincoln. Am locuit în biblioteci vechi studiind filosofia de la Socrate până la Nietzsche şi am şoptit „Eurika!” la fiecare nouă revelaţie – la bibliotecă e interzisă orice formă de zgomot. Şi nu era suficient.

Am ales să călătoresc şi să descopăr civilizaţii, mentalităţi, istorii. Am trecut de la o religie la alta, de la un climat la altul, de la un meridian la altul. Şi nu a fost suficient.

Am mers la înţelepţi, la brahmani, la babe vrăjitoare în căutarea răspunsului.

O viaţă de chin. Fiecare secundă mă ducea si mai aproape de scopul meu. O viaţă de chin şi totul ca să înţeleg…

La final m-am întorc în umila mea bucătărie, am semnat protectia muncii, mi-am reluat costumul de Rambo, am ridicat maceta, m-am concentrat şi am putut taia gutuia.

P.S. Serios, e mai uşor să desfaci o nucă de cocos.

Anunțuri