Mi-am dat seama că eu nu mai pot scrie plin de emoţie din cauza ultimului episod de maximă intensitate ce mi-a murdărit existenţa. A fost o poveste în care am umilit nişte personaje, s-au inflamat altele, am ridicat praful de pe podeaua controverselor până când povestea şi-a găsit un final pe modelul Alma Mater, mai mult alma pentru că, a fost un final frumos – în ceea ce mă priveşte. Am făcut abstracţie de ameninţările dintre cele mai nefondate, de sentimentele de natură umanitară, de vocile astea ale voastre care şopteau că exagerez&co. Băi deci eu sunt Maica Tereza în materie de toleranţă, calm, răbdare, sensibilitate, dragoste şi tot setul şi durează foarte mult până când mi se umple paharul dar de obicei există o singură modalitate de a-l goli – şi nu o să-mi cer scuze pentru asta.

Se dau teste iniţiale şi sunt Zen de când am aflat asta pentru că nu mă afectează deloc schimbările dar pe mine mă îngrijorează altceva. Elevii din anii terminali sunt condamnaţi să dea cvasi-examenele alea în laboratoarele noastre de info cu computere magice care fac surprize şi profesorii îşi tonifică musculatura grăbind procesul de copiere a subiectelor în fiecare zi diferite. Nu, nu asta mă îngrijorează. Immediate effects do! La testarea vieţii de la TIC – nu fac nicio traducere, găsiţi pe Google – am asistat la ochi disperaţi şi minţi goale în acelaşi timp şiiii…brusc am gândit aşa…larg.

Eu dacă m-aş raporta la tehnici esenţiale de supravieţuire în medii neîmblânzite m-aş situa undeva la nivelul ăla de aprinzi focul şi gata – atât de pregătită mă simt eu în ceea ce priveşte bagajul meu de cunoştinţe sau, dacă vreţi, CV-ul meu. Vreau să spun că există nişte persoane din contingent care vor să dea la academii de poliţie şi ce pălăria mea mai există, medicină veterinară şi de alte creaturi precum cele umane, drepturi, bănci, arhitectură, psihologie, toate limbile străine, dar săracele au carenţe grave serios în domeniul de aplicaţie.

Eu nu mai înţeleg nimic. Bine că demonstrăm jeguri de idei nimănui cu Let’s do it, Romania! şi alte bagatele şi nu ne putem concentra pe propria noastră persoană. Îmi imaginam că aş încheia un articol cu o frază gen „Data viitoare voi scrie despre Noscete ipsum et nosces universum et deos” dar nu o să fac asta.

P.S. Am răcit.

 

 

 

 

 

Anunțuri