Există o creatură mistică ce doarme în stele stinse şi încărcate de un aer greu,  iar când Jesus loveşte în placentă semn că se naşte pentru cel puţin a 2010-a oară, acesta îşi deschide ochii săi mari, electrici. Trage aer în piept şi iese în pragul vizuinei sale exact ca un animal redundant şi rage fluturându-şi pleata „E Decembrie!”. E vorba despre Ştefan Hruşcă, acest producător de ler din România. Nu există an în care ceasul său biologic să-l înşele şi să-l trezească mai devreme sau mai târziu din somnul său de fiară creştină. E un fel de Chuck Norris în materie de colinde, pentru că a reuşit să cânte „ler” până la infinit – de două ori. Este chemat, aplaudat, iubit, lins în dos, ucis din dragoste şi înviat prin duh sfânt an de an, de Crăciun când îşi acordează chitara după ritmurile sacre seculare ale colindelor, naşte leri şi îi împrăştie în tot ţinutul pentru a trezi alte creaturi odioase.

Alţi colindători, de rând, muritori de foame. Ei, cei pentru care a fi colindător este o binecuvântare, îşi neagă adevărata identitate de discipol al celor trei magi, timp de 11 luni. În cea de-a 12-a se trezesc sub urletul lui Hruşcă şi încep să mişune morţi de foame pe străzi, prin scări de bloc, prin garaj, subsoluri, pubele, non-stop-uri. Cântă aceleaşi clişee guvernate de o frenezie libidinoasă la nesfârşit şi nimeni nu-i crede.

Fireşte, există trei tipuri de colindători: muritori de rând, colindători de lux şi Hruşcă. Muritorii de rând sunt în principiu ori virgini, ori beţivi. Aleargă din scară în scară, cântă la oha, o iau la lorgean din când în când, trag pe nas şi se mulţumesc chiar şi cu 0.5 lei. Cei de lux sunt fiţa fiţelor. Ei nu bat la uşă, nu sună la interfon ca să ceară voie să pună pliante, nu fac afaceri cu schimbat de haine etc. Ei se lasă cautaţi pe pagina oficială, au telefon şi îşi sună profesorii din liceu, se duc cu maşina şi pentru jumătate de oră se schimbă lumea – atâta cântă ei. Plângi, râzi, adormi, te trezeşti, regreţi trecutul, faci planuri pentru viitor, treci prin tot felul de stări pentru că se comportă ca nişte semi-zei. Nu consumă alcool şi la final te usucă de bani fără să ţi-o ceară – le dai tu tot ce ai.

Virginii vin cu steaua, moşajun, ocevesteminunată, anulnou şi toţi îi izgonesc; se strâng la colţuri de bloc şi numără câştigul care e de fapt mai mult pierdere.

Şi după toate astea Ştefan Hruşcă adoarme – vine primăvara. Oooo tu, creatură ce te retragi în hăurile Maramureşului spre a hiberna până la următorul 25.12, vei dormi somnul tău apăsat într-un soare stins şi ne vei da pace! Îţi vei aduna lerul şi linul, vei bara un acord şi vei duce mâna la gură în semn de muţenie vreodată?

Anunțuri