Pe vremea când un pachet de şerveţele umede costa 2 lei într-o farmacie de ţară şi asta era mult în comparaţie cu preţul de  30 de bani al unei pâini,  când la 5pm trebuia să fiu în casă şi nu aveam voie să aduc prieteni la mine când erau părinţii la servici; când arealul activităţilor mele se întindea pe o rază de 100m de la poarta curţii… viaţa era mai frumoasă.

Am avut o perioadă în care l-am negat pe Dumnezeu şi mi-am negat copilăria. Aveam impresia că nu am avut copilărie, că totul a fost o pokemoneală ieftină, că trăiesc degeaba pentru că nu am avut căsuţă în copac, că nu am fugit de acasă şi nu i-am tras chiloţii peste cap retardului cartierului.  După ce am însumat atâtea momente de respiro, intervale de timp în care am calculat probabilităţi ale evenimentelor cotidiene, am numărat oi, gândaci şi voci din stradă, am tremurat în frig şi absenţă, am visat cu ochii deschişi şi am plâns cu ochii închişi, mi-am dat seama că de fapt copilăria mea a fost extraordinară.  În perioada aia toate se desfăşurau altfel decât acum. Aveam energie, oră de somn, oră de intrat în casă, chef de creat, păpuşi. Desenam non-stop şi citeam aceeaşi enciclopedie la infinit – nu mi se părea anormal şi devenea tot mai captivantă. Mergeam cu colindul şi câştigam atât cât să ne luăm o ciocolată. Nu aveam atâtea nevoi ca acum – nu ne permiteam aroganţe vestimentare şi nu ne tăiam unii cu alţii în cuvinte crocante – purtam ce aveam şi ne bucuram sincer când ne cumpărau părinţii Kinder Surprise sau râme de jeleu.  Oamenii nu mureau din accidente stupide cu şoferi drogaţi, din certuri şi bătăi în licee, handbaliştii nu mureau fără vină iar profesoarele nu făceau greva foamei timp de 40+ zile – sau cel puţin eu nu aflam. Credeam în Moş Crăciun şi ne era ruşine să ne uităm la cupluri ce se sărutau. Criticam fumătorii şi nici nu ştiam ce gust are berea.

Acum mergem la şcoală pentru a ne întâlni sau doar pentru a pleca de acasă. Mă amuz cum cuvintele „scârbăvnicie” şi „halucinogen” pot exista în aceeaşi frază. Zilnic găsesc n+1 surse de inspiraţie dar rezumate ele devin incultură, sex, ipocrizie, vicii, laşitate, curve, ţărani, depresie, chin, dependenţă etc. Trăim zile în care cuvântul „sexy” este adverb de mod. Învăţ la un liceu de prestigiu, cu diplomă de excelenţă din partea ministerului, dar jumătate din colegii mei de clasă n-au văzut în viaţa lor o piesă de teatru, un concurs şcolar şi nici nu au trecut de nivelul de clasa a 6a pe plan al culturii generale. Mi-e foarte uşor să seduc vânzătoare de magazin şi mă plictisesc când beau suc de fructe.

Altădată jucam şotron şi săream coarda obsesiv de mult, acum ne disperăm pe dubstep şi d’n’b. Nu ne-au mai rămas decât desenele animate de atunci dar şi astea se duc…

Cei mai buni prieteni sunt cei din copilărie, cele mai proaspete amintiri sunt cele din copilărie, coşmarurile provin de acolo iar prezentul ăsta prost o strică de tot dar nu există decât acum şi s-a şi dus…

 

Anunțuri