Nu sunt meteorolog dar…afară e o vreme ciudată, un cerc vicios al vremii, un complot sinistru, ceva neprevăzut, o molimă ce stă pe tuşă aşteptând momentul oportun să lovească demonic. Există o tonă de lucruri pe care le poţi face în asemenea momente. Eu, personal, meditez. Rememorez, gândesc scenarii, joc „what if…” cu mine însămi, eu întreb şi tot eu răspund, îmi amintesc persoane şi întâmplări, râd de sistemul cauză-efect şi o iau de la capăt. Vara asta a fost atât de plină încât nici nu stiu despre ce să scriu. Nu o să scriu despre nopţi pierdute, evenimente păcătoase, adulţi aroganţi, bătrâni fără niciun simţ al realităţii cât de cât palpabil ş.a. Am învăţat atâtea încât aş greşi dacă le-aş explica altora de ce sau pentru ce. Mă văd la o masă jucând „I’ve never…” cu tequilla – probabil aş termina sticla înainte ca ceilalţi să dea măcar un shot. Acum mă amuz. Nu vreau să ştiu cum va fi mai târziu. Mă duc să mai exersez la chitară.

Anunțuri