Dacă mai stau în casă înnebunesc. Afară e cald încât mă dezhidratez numai cât mă gândesc că aş putea trece de la umbră la umbră traversând o porţiune de 40cm fără umbră – non-sens dar căldura nu ajută la buna funcţionare a sinapselor – cel puţin nu în cazul meu. Ştii, de ceva timp mă gândesc că unele mame au fost vaccinate cu „sâmbăta e zi de curăţenie” pentru că deseori mă văd bătând covoare imediat ce mă trezesc  – mă ajută să îmi aproximez corect trecerea săptămânilor. Mă ajută pe naiba!! Nu mai suport, femeie, pricepi? Îmi iau un pahar de cola cu gheaţă, îl pun pe birou şi aştept până se sparg bulele acelea şi se împrăştie pe lemn, în jurul paharului. Îl mut, şterg, îl pun la loc, şterg în locul unde a stat mai devreme. Mă bufneşte râsul. Apoi tac şi îmi vine să plâng. N-am vrut să mă nasc pentru a face asta. Am putea merge pe plajă, noi şi BabyJane, shot după shot, târâind chitara după noi în miez de noapte. Am putea să urcăm pe munte cu vodka şi limette, seara, la apus. Am putea face orice numai să profităm de vacanţa asta stupidă dar bineînţeles că eu încă stau în casă şi mă resemnez ascultând Vama – best playlist for this moment. Mi-e a bea şi mi-e greu să mă abţin să plâng sau să râd – depinde ce îmi vine pe moment. Viaţa asta e frumoasă în cele mai multe momente – aştept următorul moment.

Anunțuri