Se întâmplă ca la un interval uşor variabil de câteva săptămâni să intru sub influenţa unei aglomeraţii de amintiri şi să intru într-o stare pe care unii o numesc melancolie. Durează câteva minute la mine. E profund, concentrat, dureros. Mi s-a întâmplat aseară. Mi-am amintit de toate momentele mele cu prietenii.

Telefoane, nopţi pierdute, seri de iarnă, cafea în dimineaţă. Multe ore de somn în minus, şcoală, basket, oameni, râs. Piercing, păr roşu, probleme la şcoală, miserupism, râsete. Primăvară, corcoduşe, întârziat la ore. Tâmpenii la şcoală, ameninţări cu consiliul profesorilor, fugit prin băi, motivat absenţe. Volei în curtea şcolii, ploaie, eroism. Balconul meu, cafea şi Baby Jane, solitudine. Vacanţă, M., G., hoinăreală, nopţi pierdute. Festival de teatru, nebunii, Brăila, tren, cur gol, alergări, internat. Şi nu mai am cuvinte pentru infinitatea de amintiri…

Anunțuri