Căutare

Zid de gânduri

Aştept ca muzele să renască din propria cenuşă.

luna

Iunie 2010

Oda



Bai deci ciocolata e extraordinara. Daca as avea numarul de telefon al lui Jesus l-as suna si l-as ruga sa faca sfanta ziua in care s-a nascut ciocolata. Merita! Scoate toti dracii din tine, te revigoreaza dupa nopti nedormite, e buna impreuna cu vodka, merge in zile ploioase, iti schimba starea de spirit, te incalzeste, poate fi folosita si ca festis. Poate fi mancata, linsa, inghitita, bauta, fumata, inhalata, digerata, inghetata, combinata cu chestii. Ciocolata cu lapte, cu alune, cu lapte si alune, cu arahide, aerata, cu crema, fara crema, cu coniac, cu capucinno, cu piper, ciocolata cu ciocolata etc. In forma de tableta, cuburi, bomboane individuale cu ambalaj individual, bomboane individuale fara ambalaj individual, bomboane individuale fara ambalaj individual puse la comun intr-un ambalaj de tip cutie sau punga, bomboane individuale fara ambalaj individual puse intr-un ambalaj ce le da o oarecare individualitate. Arahide invelite in ciocolata, stafide invelite in ciocolata, prajitura cu ciocolata, biscuiti cu ciocolata, tort de ciocolata, crema cu ciocolata, ciocolata calda, prajiturele cu bucati de ciocolata, clatite cu ciocolata, capucinno cu ciocolata, fructe in ciocolata. Bataie cu ciocolata, piele de ciocolata, miros de ciocolata, preludiu cu ciocolata, fulgi de ciocolata ciocolata, zbor de ciocolata, fabrica de ciocolata, sculptura in ciocolata, sex pe ciocolata.CIOCOLATA CU CIOCOLATA!

E mai buna chiar si decat aripioarele pane, decat castraveciorii murati, vodka inainte de masa, vinul de dupa masa, tigara de la cafea, cafeaua cu lapte, monolog spus in ploaie, alergat cu castile in urechi, rasarit pe plaja etc. Pur si simplu o simti de la distanta si cand esti in apropierea ei ceva te macina, cand o gusti ti se trezesc toate simturile la viata – apar si altele pe langa. E atat de buna incat ma face sa scriu fara diacritice! I-as putea jura papile gustative pure o viata intreaga si prietenie eterna. Mi-as baga in vena boabe de cacao si astfel m-as droga cu ciocolata. As putea s-o fac curva mea, as putea sa o insel ca apoi sa ma intorc la ea, sa ma cert cu ea caci nimic nu e mai dulce decat impacarea, as fi sluga ei.ODA TIE!!

P.S. Nimic nu se compara cu ciocolata amaruie.

P.P.S. „ciocolata alba” e greseala gramaticala. E un cuvant pe care il folosesc cretinii ca sa denumeasca ceva ce doar seamana cu ciocolata dar care nu o va egala in veci pentru ca nici macar nu e ciocolata!!

P.P.P.S. Intrebare: Cum reusesc sa faca „m”-urile alea de pe bomboanele de M&M?


Anunțuri

De ce nu reuşesc niciodată să dorm ca omul partea 2

Pizza cu ciuperci spre stânga, baxul cu doze de ceai spre dreapta şi tot aşa. Am aşteptat puţin, timp în care mi-am spus „Eu, e cazul să apelezi la tehnologie mai performantă. Sistemul ăsta de pe vremea lui Hitler nu îşi face treaba aşa cum ar trebui să o facă în secolul vitezei. Măcar de ar…” dar chiar atunci s-au retras toate rafturile şi m-am văzut nu în faţa unui accelerator de particule ci în faţa unui…prag. Un prag al unei intrări într-o încăpere secretă, numai de mine ştiută, ascunsă de ochi malefici. Am păşit cu mersul meu de Jack Sparrow în sanctuarul meu plin de obiecte ale muncii precum obiecte de camuflaj şi spionaj dar şi arme gata să nenorocească orice, chiar şi Chestia. Stăteau toate într-o lumină verzuie şi mă aşteptau. Mi-a fost greu să aleg între mătură în formă de chitară cu ghimpi otrăvitori, floare pentru buzunar care stropeşte acid sulfuric, umbrelă capcană, bicicletă cu roţi în formă de crucea Sfântului Andrei bună de urcat pe scări şi dinozaur care tuşeşte cenuşă, binoclu ce vede prin haine, bâtă de baseball cu abţibilduri. Am ales ceva simplu şi clasic: paleta de muşte. Dar mi-am spus „Eu, ai nevoie şi de un mijloc de transport! Un erou nu va putea circula niciodată pe jos!!” aşa că am ales din întreaga mea colecţie de autoturisme, avioane, submarine pe vechea mea prietenă: bicicleta cu coşuleţ în faţă şi steguleţ lung pe care scria „Eu” – cu roşu.

Aşadar am ieşit din camera mea plină cu armament de ultimă generaţie. Am învârtit la loc lămâia din farfuriuţa cu buline albastre şi toate rafturile au revenit la loc. Am inchis uşa frigiderului. Am admirat felul în care aşezasem fructele cu magnet pe frigider. „Eu, când vrei eşti genială chiar şi beată!”. În momentul acela m-am văzut într-o oglindă de pe peretele opus. Părul roşu îmi flutura în vânt iar reflexia aceea mi-a făcut cu ochiul sugerând parcă „Tu ai dat naştere la cuvântul irinic!” Nu aveam timp de narcisism, trebuia să salvez lumea. În hol robotul de curăţat se lovea singur de colecţia mea de narghilele. I-am cruţat suferinţa carbonizându-l cu privirea mea laser – căscam în timp ce făceam asta, de plictiseală…

Nu a fost deloc greu să îmi dau seama unde s-a ascuns Chestia. Era în apropiere. Mucoasa mea nazală gemea de la atâtea molecule aromatice pe care le emana monstrul ce a năpârlit în vişinul meu. Am mers după miros, pe stradă, prin munţi, prin NYC, prin Texas, Groapa Marianelor, Paris, Chişinău, Las Vegas, Sidney, Băicoi, jungla amazoniană, deşertul Gobi până când am ajuns în Delta Dunării. Ştiam că e acolo. Locul unde se îmbină uscatul cu apa, tot felul de specii cu tot felul de specii, toată lumea cu toată lumea. Eram în faţa unei cabane. Mirosul devenea deja insistent – puneam mâna la nas şi el tot acolo era. Am intrat şi parcă eram într-un joc de Mario 2.0 sau aşa ceva. Erau trei uşi – Scooby Doo e mai potrivit.

Eram îmbrăcată cu tricoul pe care scria „EU” şi cu nişte bluejeans conici, simpli. În picioare aveam acum perechea mea de Converse negri – skaterii nu se potriveau cu bicicleta mea cu două viteze.

Am deschis-o pe prima şi am văzut o multitudine de pensionari delectându-se cu perfuzii colorate care plângeau de plăcere.  În spatele uşii a treia era  o cameră vernil cu pete mov şi podea neagră, în centru stând o maşină de spălat care mergea în gol. Râdea în hohote. Mintea mea perspicacă a săpat în adâncurile neuronilor neobosiţi şi a născut un plan genial: „Eu, este clar că ea, Chestia, se află în spatele uşii din mijloc. Mergi acolo şi apoi vezi tu ce faci.”

Am deschis uşa şi mirosul de Chestie m-a izbit din plin. Eram furioasă. Deodată s-a aprins lumina. Pe o masă de poker, verde, aşezată în mijloc, cu un bec ce se balansa deasupra, erau o gramadă de păpuşi voodoo din ciocolată. La masa aceea o marmotă le învelea în staniol. Nu îmi venea să cred. Toată teoria mea era dată peste cap dacă aceea era Chestia pentru că după calculele mele Chestia era ceva de dincolo de atmosfera Terrei. Dar zeii nu m-au părăsit. Marmota m-a privit semi-debil cu nişte ochi posedaţi de strabism – nu am ştiut exact unde privea, am bănuit că mă priveşte – eu eram singura grămadă de atomi ce merita atenţie. Marmota a început să râda ca drogată şi de la atâta râs a început să se învârtă şi să se schimbe în tot felul de forme: pelican, John Travolta, cioban, Mihai Eminescu, saxofon, lighean, sticlă de plastic, Michael Jackson, dozator de bere etc. Orice formă pe care o lua Chestia avea undeva pe spate o pată de suc de vişine. M-am înfuriat şi am sărit ca un Jackie Chan, m-am propulsat ca tipa din Matrix, am scos paleta de muşte din teacă atunci când eram în zbor, ţipam cu toate organele interne, îmi crescuse adrenalina de dădea pe afară, eram aproape de atac ŞIIIIIII…

…m-am trezit. A sunat telefonul. Era mama. Cică să mă duc să culeg vişine pentru dulceaţă…

De ce nu reuşesc niciodată să dorm ca omul partea 1

Mă aflam în interiorul perimetrului locuinţei mele. Pentru necunoscători se numeşte locuinţă dar în realitate ea este refugiul meu din calea duşmanilor, este locul de unde pot urmări cursul evenimentelor, este sediul eroinei din mine. Şi cum altfel aş putea supraveghea comportamentul celor înconjurătoare dacă nu la cules de vişine. Mi-am luat salopeta de fermier american – o altă formă de camuflare, tricou negru de la promoţii şi am mers pe proprietatea mea privată să culeg. Fredonam ceva cântec de leagăn pentru frumoasele Rosaceae, un Crematory sau ceva între Metallica şi Marilyn Manson dacă nu mă înşel, când am găsit motivul pentru o nouă aventură: un smoc de păr. Dar nu orice smoc de păr ci unul cenuşiu, aspru, animalic şi deloc biodegradabil. Era prins între crengile vişinului. Le otrăvea! Am ştiut că este cazul să acţionez. Ştiam foarte bine că este vorba despre o creatură răufăcătoare gata să mai distrugă nişte World Trade Center, să mai producă nişte tsunami, să nască încă un Michael Jackson ori să umple lumea de canalii  Nu era ceva pământesc. Am simţit că nu era om, animal, insectă sau reptilă. Nu era nici măcar dinozaur sau peşte. Era o …CHESTIE! Parcă o şi vedeam alergând grăbită şi încercând să treacă prin vişin când blana i se prinde într-o creangă şi rămâne dovada supremă a existenţei creaturii.Ştiam că lumea aşteaptă ca eu să o salvez. Am renunţat la culesul vişinelor şi m-am grăbit să intru în incinta cazematei mele.

60 de metri pătraţi inconjuraţi de ziduri izolate termic şi fonic, geamuri anti-glonţ, aer condiţionat şi un robot ce curăţă podeaua 25 din 24, 8 zile pe săptămână plus alte detalii nesemnificative precum elemente feng-shui, un computer mai rău ca un bord de avion. Un fel de staţie intergalactică sau o oază de linişte pentru creierul meu veşnic încărcat de problematica globală.

Din trei salturi am ajuns în zona cu obiecte vestimentare. Mi-a fost foarte simplu să îmi găsesc ţinuta adecvată în acea ordine enervant de perfectă în care se aflau puse, până la cel mai mic detaliu, toate hainele mele. Aş fi putut să îmi iau un costum ignifug, un costum hidrofob sau un costum cu floare în buzunarul de la piept – James Bond, varianta feminină desigur, ori chiar un costum Cat Woman dar nu. Am preferat jeans, skaters şi un fabulos tricou negru pe care scria eroic ” EU ” – cu roşu.  Da, era suficient şi nu neapărat necesar pentru că eu oricum aş fi fost recunoscută din orice unghi, la orice oră, în orice ipostază, de către oricine. Am mers în bucătărie. Robotul de curăţat podeaua se lovea singur de masă. I-am schimbat traiectoria cu puterea minţii – floare la ureche. Am deschis frigiderul şi am învârtit de o jumătate de lămâie mucegăită de pe o farfuriuţă cu buline albastre. Brusc au inceput să se mişte toate rafturile fridigerului. Puiul la grill şi laptele cu cereale pe care nu l-am mâncat dimineaţa au mers spre stanga; broccoli şi prăjitura cu frişcă spre dreapta.

O ard aiurea

Stau pe scaun şi ma joc cu picioarele în papucii de cameră gândindu-mă că uneori mi-aş dori zile de cel puţin 36 de ore doar ca să fac cât mai multe, să călătoresc, să citesc şi să mă distrez; şi îmi amintesc că altă dată aş fi vrut o zi de 36 de ore doar ca să pot dormi 12 şi să pot sta 24 la computer. Azi e duminică, maine luni, ieri sâmbătă, alaltăieri vineri şi ziua are 24 de ore – la naiba! mereu e aşa. M-am trezit târziu după ce m-am culcat la 3am după ce mă trezisem la 8pm după ce mă culcasem la 4pm după ce mă trezisem la 9am după ce ma culcasem la 3:30am. Se înţelege. Nu am făcut nimic altceva decât să lălăi cântece şi să mă amuz de vocea mea proaspăt răguşită. E o adevărată performanţă că am reuşit să joc pe scenă răguşită, la un concurs de teatru. Mă mai uit din când în când în oglindă sau în webcam şi îmi dau seama că îmi place cum arăt cu bandana de motociclist american, şuviţe aproape portocalii -au fost cândva roşii, tricou roşu şi pantalonii lu’ taică-miu. Îmi plac lucrurile old school de n(n+1) ori mai mult decât comercialismele ieftine şi scoase pe bandă pentru bureţii de modă.De ce să arăt ca încă 20 de curve când pot să port o haină ce sigur nu o mai are nimeni pe o rază de cateva multe sute de kilometri? Mmm?

Am găsit fotografii din tinereţea copilăria mea şi m-am amuzat cumplit. Eram grasă şi cu părul scurt. Acum sunt grasă şi cu părul lung şi am unghiile pătrate. Mă uit în cercul meu de cunoştinţe şi realizez că prea mulţi şi-au inversat ordinea lucrurilor în viaţă. Când trebuiau să citească, să înveţe şi să meargă la teatru unii au preferat să facă sex. Când trebuiau să se preocupe de lucuri cu adevărat importante unele au învăţat să sugă p*la. Astfel mulţi dintre cunoscuţii sau cunoscutele mele se epilează de la 10 ani, se f*t la 14, se uită la desene animate la 18 ani şi îşi beau prima bere la 20. Unde-i boemul în toata chestia asta când cei ce biologic au 23 de ani cântăresc psihologic doar vreo 15. Nici măcar nu au voie să se uite la filme porno!

Doi ani la rând m-am întrebat care e ideea meciului de fotbal de la sfârşitul campionatului între profesori şi elevi sau intre profesorii de la două licee. Elevii de la clasele de-a XII-a, făcând cu mâna la boboace extaziate de prezenţa cocoşeilor în teren; profesori încă tineri şi alunecoşi sau resemnaţi şi anonimi. Acum am un răspuns la mintea găinii: se lasă cu alcool suc de fructe la final. Mi-am făcut nişte calcule de fizică cuantică şiiiii…am concluzionat că dacă anul acesta doar mi s-a atras atenţia referitor la părul meu roşu şi nu am păţit nimic, e clar că anul viitor vor comenta doar 10% din cei nemulţumiţi anul acesta şi nu se va întâmpla absolut nimic, iar peste doi ani nici măcar nu se va gândi cineva că eu aş putea să renunţ la şuviţele roşii sau că aş putea fi sancţionată. Bun raţionament. Uniformă nu port. Cred că e cazul să mă duc în pijamale la şcoală.

Pun pariu că cei din iad de-abia mă aşteaptă.Am obosit şi nu am chef să mor acum, mi-e lene. Ăia mor  (atipic lor) de nerăbdare să ajung eu acolo dar cred că o sa mă las aşteptată pentru că viaţa e frumoasă aici.  Poate prea frumoasă uneori; mai ales atunci cand nu ai niciun ban dar ai un prieten bun şi ştii sigur că stă cu tine fiindcă între voi e ceva sincer, când simţi că nimeni nu te iubeşte dar brusc te trezeşti cu o gaşcă de prieteni drept susţinători. E frumoasă cu tot cu vicii şi obligaţii, cu tot cu părinţi şi şcoală. Acum mă distrez la gândul că o să râd în hohote când va afla proful de matematică următoarea: IPond can divide by zero ; sau când vor afla ceilalţi că If you use the word ‘IPond’ at Scrabble you win. Forever! Dar e cazul să o las mai moale cu infatuarea că e posibil să plătesc impozit şi pe asta.

Sunt genul de om minunat. Sunt extraordinară sufleteşte şi psihic vorbind, dar mă amuz de situaţie de fiecare dată când rămân singură şi meditez la nesfârşit asupra diverselor conflicte laice. Când sunt pe wc mă trec idei legate de poziţia fetală în timpul somnului, faptul că femeile simple vorbesc mult inainte să se fută iar bărbaţii ce cunosc ceva sexologie ştiu că duduile trag la masculi îngrijiţi etc. În cazul meu mi-am dat seama de o chestie: nu îmi plac decât oamenii sofisticaţi. Punct.


Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑