Căutare

Zid de gânduri

Aştept ca muzele să renască din propria cenuşă.

luna

Mai 2010

Compunere

Iată compunerea unui copil de 9 ani despre reproducere.Am primit-o de la un prieten drag mie şi considerând că este inedită am decis să o public.

Pentru că se tot intamplă ca oamenii pur şi simplu să moară, trebuie să apară alţii. Asta este copulaţia.
Insă oamenii nu dorm ci lucrează cu inima, penisul şi vaginul din greu. Eu i-am  văzut pe parinţii mei in camera de zi când copulau. Tata icnea îngrozitor şi  mama a urlat, insă deocamdată nici unul dintre noi n-a murit. Insă poate că doar  au exersat fiindcă bunica e deja destul de batrană. Am observat că ei exersează  cam de trei ori pe saptamană, cred că bunica va muri curând.

In noptiera mamei  am găsit niste pastile. Tata o tot intreabă dacă şi-a luat deja pilula. Precis e  şi ea bolnavă, insă nu merge la doctor. Insă dacă ei continuă să exerseze aşa de  mult, sigur va apărea o nouă fiinţa pe lume. Eu mi-aş dori un iepuraş.
Reproducerea la oameni se intamplă  prin seminte. Florile şi tufişurile şi pomii trebuie udaţi des şi mama face duş  in fiecare zi. Poate atunci creşte totul mai repede.
Noua  fiinţă creşte in burtă, insă fiindcă mami e bolnavă, o face de data asta poate
tati. I-a crescut deja burta insă nu ne-a spus incă nimic.
Când noua  fiinţă apare pe lume, trebuie sa iasă mai intai prin vagin şi e foarte mica si
albă. Negrii ies cu siguranţă prin fund.

EDUARD

Anunțuri

Pamflet

Dintr-o glumă am ajuns să elaborăm, eu şi sora mea, o listă cu diverse cuvinte, expresii, adaptări, interjectii şi interpretări româneşti şi echivalentul lor în limba engleză sau franceză. Se găsesc cuvinte greşit pronunţate de către unele persoane, expresii folosite în relaţia om – animal, cuvinte greşit pronunţate de canalii copii mici, nume de persoane aşa cum sunt folosite la ţară, activităţi rurale ş.a.


Ă? – Pardon?

Bairam – Party people

Băh –By the way

Bârfă-n şanţ – Talk show

Betonie – Petunia

Caimac – Creme de lait

Carpaţi, Plugaru – „M”, Mary, Ganja, joint

Căluţu – Lil’ Horse (like Lil’ Wayne, Lil’ Mama)

Căruţă – Taxi

Câţ!(Zât!)  – Go away!

Câine în călduri – Hot Dog

Cea! – A la droit!

Chioru – The Blind One

Cişmea – Water Source

Ciupari (Ciorapi) – Socks

Cizme – Sunday high heeled shoes

Cocă – Baby

Cocoş – Rock band

Costache – Constantine

Colcă (cloşcă) – Mother Hen

(Ne)Culai – (N)Ick / (Nich)Olas

Curcuduş (Corcoduş) – ShowerAss

Curva şcolii – Prom Queen

Diii! – Go, go, go!

Fasole – TNT

Fă – Darling

Flăcău – Big  boy

Florin Salam – Akon

Fuga – Fast&Furious

Ghicitoarea – Bloody Mary

Ghişâne(Vişine) – Sour cherry

Goneea (gunoi) – Misery

Gură cască – Rating

Hai jet! – Leave me alone, please!

Hăis! – A la gauche!

Ho! – Stop, please!

Horă/Sârbă – JabbaWockeez

Ie (Ea) – Her highness

Marian a lu’ Margareta- Daisy’ s Marian

Măh – Dude

Nea Rotaru de peste baltă – Over the pond Uncle Wheel-man

Nelu a lu’ Dumnezău – John of God

Niel (Miel) – Lamb of God

Ombletă(Omletă) – Omlette du fromage

Păduchi – Guests

Pâine cu şuncă – Pizza

Pită – French Toast

Puiu Frizeru’ – Hairstylist

Rachiu – Eau de vie

Rapăn – Mud

Râgâială cu ceapă – Aromatherapy

Scuipit (Scuipat) – Spittle

Sobă cu plită – Fire place

Stăi oleacî – Wait a second

Şărchi(şarpe) – Snake

Şi-i aşeia? (Ce este aceea?) – What does that mean?

Ţigan – Romanian Nigga


P.S. Lista e deschisă!

















Ghid util: În market (1)

Dacă eşti personaj citadin e imposibil să nu fi trecut măcar o dată, poate şi inconştient, prin supermarket/hipermarket. La cât de simplu e nu am de ce să explic regulamentul de ordine interioară al unui asemenea spaţiu destinat cumpărăturilor. Scopul meu este de a vă indruma pe calea cea dreaptă în anumite situaţii.

1. Mie imi plac oamenii dar nu imi plac copiii. Ei nu sunt oameni, de aceea nu mă pot numi xenofobă. Cei între 5 şi 12 ani sunt frecvent întâlniţi în market, trăgându-şi mama de fustă, ţinând-o de mână, hoinărind printre raioane – a, nu, că asta fac eu. Rectific: …trăgându-şi mama de fustă, ţinând-o de mână, bocind printre raioane. Da, asta îi face oripilanţi; capacitatea lor de a emite sunete dinozaurico-dezastruoase precum cântecele zgomotele de război. Se mişcă mult şi repede, vorbesc ascuţit şi pun multe întrebări, vor tot felul de chestii, se hotărăsc greu şi se razgândesc imediat. Băieţii au de ales între luptători, eroi şi maşini dar fetele mereu vor roz şi Hannah Montana ceea ce e, mă iertaţi, SCANDALOS!  Îi vezi cu faţa aceea pusă pe glume proaste, râzând ca în desene animate cu incisivii lor cât cei de iepure şi canini încă necrescuţi. Ai impresia că iadul prinde dimensiuni catastrofale şi mai ales în orele de vârf când se sparge ţeava cu monştri – ies de la grădiniţă. În weekend disperarea ta poate atinge apogeul căci familiile cu părinţi neinspiraţi îşi semnează condamnarea la ruşine persistentă prin simplul mers la cumpărături. Îşi cară Iisuşii lor graşi în vârstă de 10 ani şi cu sâni+sfârcuri. Trebuie să îi plimbe cu căruciorul, trebuie să aibă grijă să nu mănânce din săpunurile desfăcute, să nu inghită granule pentru desfundat ţevi, să nu îşi bage nasturi în nas, să nu se joace cu ratonii morţi de sub raioane, să nu treacă cu maşina de tuns iarbă peste dinamită, să nu dea drumul dinozaurilor din cutiile cu cereale etc. Degeaba se întreabă lumea în legătură cu stresul zilnic. Ei au impresia că e din cauza rutinei, a serviciului obositor şi prost plătit, a oraşului poluat şi aglomerat. Dacă ar fi deştepţi şi-ar da seama că e din cauza creaturilor lor care nici măcar nu sunt oameni; din cauza faptului că sunt mereu nevoiţi să le facă pe plac, să le angajeze bonă, să o gonească pe bunica când vine în vizită, să ii ducă la Mc Donald’s, să cheltuie bani, mulţi bani. Evident, ai vrea să îi calci în picioare, să îi distrugi, să îi strangulezi cu propriile intestine. Simţi că ai putea să produci o gaură neagră care să atragă numai canalii. Ai vrea să vină un OZN care să adune toate specimenele demonizate – ca in jocul cu oile, „Sven„. (OBS: AICI găsiţi o ilustrare a glumelor proaste a naturii.)

Sugestie: Abţine-te! Gândeşte-te la femeia supranumită „mama pramatiei”. Ea nu e vinovată cu nimic pentru faptul că demonul o face de ruşine şi cu siguranţă îşi primeşte pedeapsa zi de zi, cu dobândă. E adevărat că grămada aceea de 10kg cu tancul în spate, infestată cu ADHD nu şi-a primit destulă bătaie dar nu e cazul să iei concluzii pripite; poate are un soţ nebun care îşi apără progenitura iar femeia nu are nicio autoritate asupra dezastrului adult (când vine vorba de tată şi fiu).

Gândeşte-te că poate părinţii orcului au nişte vecini ce stau geană pe ei aşteptând cel mai mic semn ca să poată suna la Protecţia Copilului (-fraieri şi vecinii…în loc să sune la Animal Police).

2. Uneori/Deseori e nevoie de ceva de băut cu totul şi cu totul diferit de sucul de fructe, apa plată şi ceaiul hipocaloric din punct de vedere al volumului de alcool. Marketul are o zonă pe care eu o numesc „Library” (Bibliotecă). E raionul cu vodka, vermouth, liquior, whiskey etc. – e invitaţie la păcat, de altfel.  Se întâmplă ca în market să nu poţi „citi” pe loc şi să trebuiască să iei o „carte” pentru o „lectură suplimentară la domiciliu„. Dar ce te faci când te întâlneşti cu diverşi cunoscuţi care se cunosc cu ai tăi şi prezintă un risc major căci tu nu vrei ca familia să afle şi …oh doamne! Îţi stau ca un morcov ghimpe în cur coastă.

Sugestie: Îi poţi evita. Faci nişte manevre speciale şi îţi iei „cartea” preferată după care te prefaci că îţi cumperi ceva pentru vârsta ta, cum ar fi chips-uri sau ceva voluminos care sa acopere „cartea” din coş. La casă e momentul în care eşti calm dar atent când trebuie să pui „cartea” în sacoşă. Când îi vezi încearcă să ii determini să nu se uite în coşul tău; zâmbeşte-le larg şi fă-i să se uite la faţa ta – e posibil să se întâmple de la sine dacă esti murdar pe faţă sau ai un piercing, limbă albastră, ochelari fără lentile etc.

Pont: Foloseşte un rucsac. Uneori sacoşa poate fi transparentă – mai transparentă decât e cazul.

Ar mai fi situaţii precum întâlnirea cu profesorul la care a chiulit de la 6 la 7, uitatul banilor acasă, tipa proastă de la raion/casă, gardianul naiv, cerşetorul de la uşă, evitatul personalului auxiliar (femeia care vinde lalele, virginul care vinde ziare, văduva care vinde pepeni) ş.a.

Va urma…

Jurnal (Despre 1 Mai în Vama Veche)

Nu pot să scriu nimic pentru că nu am fost – de ce să fiu încă o oaie la turma deja formată?Mmm? Dar nu despre semi-sărbătoarea asta naţională voiam să scriu, ci despre impresiile mele acumulate de pe 10 aprilie –  când am postat ultima dată –  până acum.

Mi-am dat seama că degeaba există o tonă de emisiuni despre modă, creativitate, vestimentaţie şi stil pentru că oricum lumea face cam ce a făcut şi până acum, adică se îmbracă şi se comportă prost spre foarte prost.

La şcoală, numai când iau poziţia de analizator – întinsă în bancă, o cască intr-o ureche, capul uşor înclinat, ochii uşor deschişi, mâinile întinse lejer, creion în mâna dreaptă desenând orice – imi dau seama de dimensiunile problemei. La ore nimic nu te poate inspira ori captiva; atâta timp cât profesorul îşi face treaba cu jumătate de măsură nu văd de ce ar trebui să aibă pretenţii legate de uniformă, temă lucrată, prezenţă la oră – sau poate sunt eu lipsită de cea mai slabă logică… Altă chestie problematică este combinaţia penibilă a unora: proşti şi impertinenţi. De ce nu pot fi doar proşti nepregătiţi dar cuminţi şi disciplinaţi sau impertinenţi dar bine pregătiţi şi informaţi, capabili ?

Recunosc, m-a oripilat o serie de întâmplări din perioada asta. Mi-am vopsit câteva şuviţe cu roşu şi bineînţeles că niciun profesor nu mi-a spus nimic (în faţă) dar a rămas ca eu să aflu abia spre seară de bârfa din cancelarie, vocea semi-scandalizată a unei anumite profesoare care a avut grijă să audă şi dna director şi…şi asta a fost tot. N-a mai zis nimeni nimic până când mi-am vopsit IAR şuviţele care începuseră să se decoloreze. Palpitante momente au fost cele cand treceam prin faţa cancelariei fără uniformă şi cu părul relaxat – îmi place să anarhesc de una singură… No, am note din cele mai bune dar chiulesc şi asta este o gravă problemă. Nu ştiu ce e mai grav: că se lipseşte de la ore sau că EU lipsesc de la ore. Am avut tone de discuţii cu tot felul de profesoare; din cele aflate la menopauză până la cele mai drăguţe şi open-minded – nici acum nu am inţeles ce vor de fapt de la mine. Poate că ei toţi sunt trişti că nu mai au cu cine vorbi atunci când plec eu din clasă… – dar rămâne să meditez asupra acestui aspect.

Eu nu am avut niciodată pretenţia la o negociere cu profesorul asupra materiei pentru o teză sau lucrare de control, cum nici nu am comentat dacă un profesor decide să dăm lucrare în ziua cu teza – nu de alta, dar o fac alţii şi pentru mine…

Dar trecând peste tot căcatul ăsta mărul acesta perfect roşu de cantitate suficientă a zaharurilor cu şcoala mi-am dat seama că anul şcolar ce aproape a trecut a fost un an ratat, în care m-am plafonat şi nu am învăţat nimic nou. În afară de câteva persoane care mi s-au întâmplat totul a fost aiurea, nesatisfăcător, insipid. Mi s-au futut distrus o grămadă de vise şi dorinţe; e ca atunci când nu îţi mai poţi pune dorinţe pentru că stocul de stele căzătoare a fost epuizat. Am momente în care starea mea psihică lasă de dorit şi stiţi, mă deranjează ipocrizia şi infatuarea unora de mor.




Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑