Căutare

Zid de gânduri

Aştept ca muzele să renască din propria cenuşă.

luna

Ianuarie 2010

(Ne)Plăceri

Nu vreau să par curul deştept de pe blogul acesta – cu toate că sunt deja – dar cred că e timpul să stabilesc nişte limite pentru cei fără aşa ceva. Există nişte specimene cu nişte plăceri atât de comune, banale şi stupide încât ţi-e jenă să le atenţionezi de penibilul situaţiei. Nu-i nimic; mă sacrific.

De ce ai vrea să te uiţi la stele? Când e genul de noapte ideală pentru un foc şi cântat , trebuie să se găsească cineva ceva şi să meargă undeva, să se întindă pe iarbă şi să se uite la cer suspinând după iubiri neîmplinite. Mă întreb, ce îţi face o stea dacă te uiţi la ea? Pun pariu că ea nici nu ştie că tu exişti şi faza cu pusul de dorinţe e deja absurdă, asta ştie toată lumea…

De ce ai vrea să le spui tuturor că ţie nu îţi place franceza? Nu interesează pe nimeni. Nu există fanclub sau forum pentru nevorbitorii de limbă franceză; nu te va marginaliza nimeni dacă vorbeşti franceză.

De ce ţi-ar plăcea florile? Ce e sexy în a primi flori la o întâlnire? – bani aruncaţi aiurea că oricum nu interesează pe nimeni că tu eşti atât de gentleman încât n-ai inspiraţie să faci un cadou adevărat, adică util. Florile sunt atât de aiurea încât pe o scară de la 1 la 10 a utilităţii ele ating cu greu un -2. De ce să nu îţi placă un ciuline? E drăguţ, e deosebit, moare greu, dacă eşti beat te trezeşte la realitate când îl strângi în mână etc.

De ce ai vrea să faci cadouri jucării de pluş? Sfinte căcat! Ce-am făcut ca să merit aşa ceva? Jucăriile de pluş sunt dovada principală a lipsei crase de imaginaţie din capetele pătrate ale unora. Nici măcar unui copil mic nu îi poţi face un asemenea cadou; un „atât de inutil” obiect nu ar trebui numit cadou – mi-ar fi ruşine, trebuie trecut la Top 5 Cele mai groaznice coşmaruri.

De ce să îţi placă oamenii proşti? Un prost pe o grămadă de bani devine mai prost – şi toată lumea ştie că am dreptate. Nu ai umor dacă ştii să latri sau să măcăi. Asta ca să nu mai spunem că există o tonă de proşti bogaţi care nu îşi merită viaţa. Apropo, ştiţi ce înseamnă o mie de proşti bogaţi care nu îşi merită viaţa pe fundul oceanului? – Un bun început.

De ce ai vrea să ai părul lung ? Lung la modul…LUNG! Cum se exprimă unele : „până la fund”. Părul exagerat de lung e inutil şi ruşinos; se agaţă în orice, se electrizează etc. Sau de ce ţi-ai pieptăna părul creţ?

De ce să plagiezi cu neruşinare? Să copiezi tot ceea ce e drăguţ şi original chiar la persoanele apropiate?

Sau de ce să fii fan ceva? Nu poţi fi -fil ? Trebuie să fii fan? Să ne strici nouă distracţia?

De ce te-ai îmbrăca şi încălţa cu chestii pe care le poartă oricine? De ce ţi-ar plăcea lucrurile ce le plac tuturor? De ce să duci o existenţă comună? să vorbeşti şi să te comporţi banal, ca toată lumea?

…n-aş putea…

Anunțuri

Ghid util: Iarna

Iarna şi-a făcut intrarea asemenea unui gimnast ce face stând pe cap din forţă. A îngheţat orice pahar de unică folosinţă din şanţuri, orice chiştoc de ţigară sau gumă de mestecat de pe marginea coşurilor de gunoi. A îngheţat până şi circulaţia pentru o vreme. Şi a nins. A nins mult, nesimţit de mult, dureros de mult şi rece.

Nu am înţeles niciodată, ce-i drept, cine a inventat zona temperată şi cele 4 anotimpuri ale ei. Da, e pasionant să trăieşti într-un loc unde când se decide să fie iarnă durează 4 luni. Îmi tremură epifizele oaselor lungi de fericire când văd că ninge. Îmi vine să ies la balcon, să iau un mop plin de sos de roşii în mână şi să-l flutur în semn de război urlând din toţi rinichii „Ningi mă! Ningi!”.

Uneori mi-e milă de voi când văd cum sunteţi manipulaţi an de an pe băncile şcolii. Voi care credeaţi că verbul „a ninge” e impersonal…mare ţeapă v-aţi mai luat…

1. Toată lumea ştie că iarna e inutilă într-un mediu citadin: blochează circulaţia, omoară babe, umflă facturi la gaze etc. Dar cum nu există posibilitatea de a ne certa cu persoana dubioasă care ninge încontinuu, cred că e cazul să discutăm despre vestimentaţie.

Orice ai fi tu, fată/ băiat/ mutant/ dinozaur trebuie să ştii că oricât de iarnă ar fi nu e cazul să porţi o tonă de haine imposibil de scos la nevoie. E suficient un tricou pe lângă nişte jeans. Ce e important se află la exterior. Ia-ţi cea mai de ski geacă a ta, cele mai de Cerc Polar mănuşi, cel mai penta-stratificat fular şi cel mai călduros fes/călduroasă căciulă care să nu semene cu cea a onorabilului Axinte. Dacă porţi aşa ceva cât se poate de corect nu va fi necesar să ai două maiouri băgate în chiloţi, tricou cu mânecă scurtă, tricou cu mânecă lungă, maletă, pulover pe gât, pulover cu nasturi, boandă.Nu te gândi să porţi izmene decât dacă stai în aer liber şi plin viscol mai mult de 2 ore.

2. Mersul la şcoală e grav. Imediat ce ai intrat în perimetrul curţii liceului îţi doreşti să nu te fi născut niciodată. După fiecare colţ, sub fiecare piatră, în fiecare rahat de câine există un dobitoc ce nu-şi merită viaţa agitând un bulgăre de zapadă în mâna lui schiloadă. Te va vâna, te va ataca şi doborî, va zbiera ca un şacal bolnav şi va fi fericit doar după ce te va fi umplut cu zăpadă ingheţată şi deloc fină.

Singura modalitate de a scăpa e să mergi cu un prieten mai mare decât tine. Pulifricii care aşteaptă victime se tem de cei mai mari decât ei. De fapt, ei nu au destul sânge în genunchi ca să atace altceva decât fete şi copii.

3. În pauze e posibil să nu fii protejată de garda de corp mai sus amintită. Vei constata cu stupoare că cei din grupul atacator s-au înmulţit ca muştele pe fecale ciupercile după ploaie/ ca pensionarii la bilete pentru băi. Nu poţi scăpa fără măcar o ploaie de gheaţă măruntă în ochelari – asta e drama.

4. O idee briliantă de a te distra şi de a switch-ui rolurile de atacator şi victimă este să îţi chemi un grup de prieteni, să vă înarmaţi cu fulare pentru a nu vi se descoperi identitatea, mănuşi serioase, haine impermeabile ca mai apoi să căsăpiţi tot ce prindeţi în tabăra adversă. Când zic căsăpit mă refer la bătaie cu zăpadă la modul barbar, răzbunător, sinonim cu călcatul pe cap. Suferinţa ta va fi dată uitării când vei răcni malefico-bucuros după ce vei vedea gaşca de lachei tăvălindu-se în chinuri.

5. In timpul iernii evită statul gură cască pe drumuri, hăhăiala din scara blocului. Nu zic să nu mai freci menta ci să nu mai freci menta în scara blocului. Treburile astea se fac acasă la cineva, cu pop-corn şi băutură – să fim serioşi. Nu se stă pe drumuri atâta timp cât există un tovarăş cu casă caldă şi frigider plin.



Direct din iad

Atât

Despre lene

Despre lene am mai discutat aşa că rămâne doar titlul.

M-am scremut un minut lung şi mi-am dat seama că sufăr. În decembrie 2008 eram în clasa a IX-a şi mi-am cumpărat un fes. Da, un fes maro, tricotat, lălâu, atârnător (începuse moda prin Occident). Oricine mă vedea cu el pe cap se uita ca la o ciudată cum nu s-a mai întâlnit; majoritatea „personajelor” spuneau „doamne, eu nu aş putea purta aşa ceva”. Au trecut 2008, a venit 2009 iar eu am rămas cu acelaşi fes. De data aceasta lumea nu m-a mai privit strâmb ci chiar eram întrebată foarte des despre locul de unde mi-am cumpărat minunăţia (semn că ajunsese moda şi în România). A trecut 2009, a venit 2010 şi am constatat cu stupoare că jumătate din liceu avea fes identic cu al meu.

Oare nu puteam fi pedepsită altfel? Numai plagiatul era valabil?

Dar să tolerăm aceasta şi să îi urăm „La mulţi ani!” lui Vlad care astăzi împlineşte vârsta echivalentă numărului prim şi impar 17!! Să ai o viaţă pe gustul tău, Vlad (Sper să ai gusturi bune).



Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑