Pe 1 decembrie e ziua României. Nu îmi pasă, ea nu a dat niciun telefon de ziua mea. Când eram mică nu mi-a adus nimic de Crăciun şi nici de Paşte, ca să nu mai spun că nu mi-a plătit nicio factură până acum. Mă ia în râs din când în când cu o alocaţie care durează mai puţin decât o menstruaţie şi care nu mă ajută nici să îmi fac un sandwich cu zacuscă.

Nu că m-ar apăsa conştiinţa pe vreo parte dorsală dar cred că noi nu am ajuns încă să realizăm cât de utile ne sunt lucrurile simple. Da, lucrurile mici, minuscule, jenant de mici şi insignifiante. Ar trebui să le fim recunoscătoare pentru faptul că ne uşurează viaţa:

1. Uşile

De obicei nu ai nevoie de uşă, mai ales când eşti singur într-o casă. Dar după ce s-au inventat chestiile astea a devenit o modă să pui uşă până şi la altă uşă. E bine să le apreciem şi să fim recunoscători că ele ne păzesc de ochii/ochelarii/lentilele/obiectivul spionilor ce crapă de curiozitate să vadă cum te masturbezi în cameră, cum bei bere cu paiul, cum ştergi frunzele de la ficus cu şerveţel intim etc. Mie imi place că există unele uşi care printr-o atingere senzuală a oricui se închid, chiar şi de la sine, atunci când tu eşti în plină mitoză a silei şi lenei, zăcând în pat.

2.  Nasturii

Nimeni nu îşi doreşte naturi când e în graba cea mai mare spre a găsi…Nirvana (fie de unul singur, fie cu un/o…prieten/ă). Dar ei sunt cei mai buni prieteni ai noştri mai ales când vrei să arunci cu ceva după vreun colindător, când vrei să bagi ceva în nasul cuiva, când simţi nevoia să mesteci ceva.

3. Profesorii

Ei au fost puşi acolo ca să ai pe cine să dai vina. Ei sunt buni să nu te înveţe nimic, să nu gândească nici măcar o dată în viaţa lor, să fie tragico-penibili şi să pară cât mai proşti.

4. Administratorul femeie

Ei nu ai vrea să îi fii recunoscătoare decât atunci când se sinucide. De ce să nu apreciem asta?

5. Moliile virgine

Lor trebuie să le fii recunoscător pentru simplul motiv că nu s-au băgat în viaţa ta.

Despre ele…în postul următor.



 

Anunțuri