E grav. În mod normal nimeni nu ar face ce fac eu, şi anume, să scrie despre specimene ingrozitoare. E drept, mie îmi revine sarcina de a fi pion de sacrificiu.

Presupun că vă întrebaţi ce e un păduche şcolar. După lungi raţionamente, inducţii şi progresii matematice nu am ajuns la un răspuns foarte clar, întrucât el e ca un…actor: se transformă.

E un virgin ce nu a trecut niciodată de 1.65m înălţime şi are 40kg cu tancul în spate. E rahitic şi malnutrit dar se simte cool cu pielea lui care denotă ceva paraziţi intestinali. Poartă jeans cu două numere mai mari şi întotdeauna îşi lasă bata de la boxerii pe afară; poartă bascheţi şi îşi agită picioarele într-un fel în care îţi dă de gândit.

Nu de puţine ori se întâmplă să te simţi urmărit de el. Nu, am formulat greşit. El există dintotdeauna în viaţa ta dar niciodată nu recunoaşte asta în public. Te urmăreşte şi îţi mănâncă mâncarea.

Când era mic îţi parazita toate jucăriile, le răspândea peste tot şi apoi le lăsa aşa, rămânându-ţi ţie misiunea dublă de a le strânge în timp ce te certa mama.

Când a mai crescut îl gonea maică-sa mai devreme la şcoală iar el se oprea la tine preţ de cel puţin o oră, timp în care simţeai diverse impulsuri precum:

  • să-l sugrumi cu propriile lui intestine;
  • să-i bagi degetele în ochi;
  • să-l sugrumi cu propriile lui intestine în timp ce îi bagi degetele în ochi;
  • să-i prinzi lipitori de ochi;
  • să-l arzi cu ţigara în talpă;
  • să-l epilezi cu ceară calda pe spate;

Era greu să rezişti unui specimen atât de curios, enervant, nesimţit, băgăcios, plictisitor, imposibil, nedorit, gălăgios, impotent şi debil asemenea lui. Dar se pare că timpul nu le rezolvă chiar pe toate căci problema ta principală nu poate fi rezolvată nici măcar de Moş Crăciun când, ajuns la liceu, afli că eşti în clasă cu el. Nu era de ajuns că îl ştiai dinainte să vă naşteţi? No waaaayyyy! Dacă nu eşti în clasă cu el la liceu ai trăit degeaba.

S-a născut cu o infatuare programată să îţi roadă nervii încet. E genul de om pe care nu îl vrei alături de tine decât atunci când îţi vine să baţi pe cineva din senin. Fiecare zi cu el e un chin mai mare decât epilatul inghinal cu ceară caldă. Trebuie să îi suporţi toate debilităţile, faţa lui de cretin beat şi gesturile de drogat precoce. Uneori ai senzaţia că vorbeşti cu zodia lui sau cu papagalul care l-a posedat. Trebuie să suporţi ruşinea pe care ţi-o provoacă toate fazele cu 100% penibil; acestea ar fi:

  • eşti cu el într-un loc public şi se izbeşte de uşa de sticlă fiindcă nu o vede;
  • eşti la şcoală şi se spală pe dinţi cu un pix, îl roade şi muşcă mai rău ca un copil cu ADHD;
  • are un tic ce îţi dă de gândit…din 2 în 2 secunde trage ceva invizibil pe nas cu sunete specifice; ai vrea să vomiţi…
  • mergi cu el pe stradă şi scuipă pe jos;
  • la fast-food se pătează cu ketchup;
  • cerşeşte bani la colegi;

Uneori îl apucă momente de melancolie provocate de „dulci” manele de dragoste. Alteori se simte plin de energie şi virilitate când vede că i-a crescut păr la subraţ. Îţi fură non-stop prietenii şi, dacă s-ar putea, le-ar îngenunchia pe cele mai frumoase fete din liceu.

În altă ordine de idei, păduchele şcolar, e un căcat cu ochi, o glumă proastă a naturii. L-aş călca pe cap în secunda 1 fără nicio remuşcare, cu promisiunea că nu îl voi avea pe conştiinţă vreodată.E inofensiv prin impotenţa sa în orice domeniu dar faptul că e posibil să aibă mai mult de jumătate din neuroni atrofiaţi îl determină să fie impertinent, obraznic, agitat, imatur, prost, nesimţit, arogant, infatuat, sâsâit, panicat, aerian şi plictisitor. Toate la superlativ.

El e copilul care nu a luat bătaie destulă când era mic. Eu spun că niciodată nu e prea târziu…


Anunțuri