Se spune că dacă ceva rău se poate întâmpla, atunci se va întâmpla cu siguranţă. Pe de altă parte, majoritatea accidentelor stupide şi aparent uşoare au loc în casă. Punem acoladă şi avem un sistem de două ecuaţii, ambele fiind adevărate simultan (din cauza sistemului, desigur).

Deşi sunt de cele mai multe ori de o nesimţire crasă, presată de circumstanţe, am ales să fac curat în casă. Mai pe scurt să şterg praful care mai avea puţin şi devenea sol fertil. Dar iată, lăsate în voia lor lucrurile au tendinţa de a merge din rău în mai rău şi desigur, dacă vă simţiţi bine cu ideea asta, eu zic să nu vă îngrijoraţi, vă va trece. Revenind; ştergeam praful ca orice om normal care şterge praful. Chiar mă acomodasem cu ideea, uitasem că suma inteligenţei pe planetă este constantă dar că  populaţia se află intr-o continuă creştere.şi lucram cu responsabilitate (un cuvânt ce rareori poate fi pus în aceeaşi propoziţie cu numele meu).

Ştiu că secretul de a fi plicticos constă în a spune absolut totul, dar risc să provoc valuri de plictiseală prin următoarea mărturisire: tubul de spray pentru mobilă ce mi-a căzut peste unghia degetului mare de la piciorul stâng a fost făcut special pentru asta, şi simt că am plătit pentru toate păcatele de până acum căci aproape am intrat în moarte clinică de durere după ce mi-a strivit degetul când a căzut de pe pat (lungă frază…)

Într-adevăr, nici o problemă nu este atât de mare încât să nu poată fi încadrată undeva. Mă simt stupid, dar încă mă mai doare degetul…şi, ştie toată lumea, pe Pământ doar două lucruri sunt omniprezente: hidrogenul şi proştii.

M-am născut pe Planeta Fraierilor şi când mă uit în oglindă îmi amintesc de casă (mai ales după întâmplarea cu spray-ul).

P.S. Ştiu că e blogul meu şi că ar trebui să fiu zeiţă pe aici, cu o părere extraordinar de bună despre mine,  dar să îţi dai cu un tub peste unghie e de tot râsul…

Anunțuri