PARTEA I

PARTEA II

…ru fiica sa.  Un peruş (Era fiica adoptivă a împăratului şi nu era găină, ci papagal. Era fiica lui, oricum) alb cu moţ galben pai şi ochi mici, negri şi rotunzi asemănători cu ocelii unui polichete. Pe întreaga planetă era vestită pentru frumuseţea ei izbitoare şi pentru faptul că făcea farmece şi vrăji.

Fata (Numele ei era Nuţa dar prietenii şi familia îi spuneau Băh sau Măh): Tată, am o propunere extraordinară. Lasă-mă pe mine să îi dau nişte probe acestui semi-mascul.

Împăratul Gri-Jegos:Bine, Măh, dacă ţii neapărat …spune-mi ce idei ai. (iar ea se apropie şi ii şopteşte ceva la ureche)

* * *

De data aceasta Dorel şi fetele…a…şi căinele se plictiseau cumplit. Mureau de plictiseală, se dizolvau, se topeau, se măcinau, se scurgeau de plictiseală. Tragic.( Dacă ar mai fi continuat în aşa hal plictiseala lor nu ar mai fi existat final la scursura aceasta de poveste şi presupun că amicul Creangă ar fi strâmbat din nas) Dar iată că imediat văd că primesc un buzz pe iPhone-ul lui Dorel. Erau aşteptaţi la intrarea principală, în faţa web cam-ului pentru noi ordine.

Făcând întocmai, Dorel şi debilii, află că de data aceasta avea să fie o întrecere între câinele lui Dorel şi pisica fetei lui Gri-Jegos (E dureros să ştii că o papagaliţă îi poate fi stăpână şi nu cină ori gustare unei pisici…).

Măh/Băh: Trebuie să mergeţi să adunaţi trei capcane de Dionaea Muscipula şi câte 3 ampule de stea de mare. Toate culese în şpagat pe două scaune ţinând un cuţit cu un pahar pe el între dinţi.

E uşor de imaginat că în clipa în care s-a dat startul pisica a fugit glonţ pe când câinele încă se mai lega la şireturi. Dar iată că acesta din urmă nu era prost tot timpul şi se aşeză într-un loc, la o ţigară, pilindu-şi unghiile (exact ca la desenele fraţilor Warner). Când pisica s-a întors în cea mai mare grabă, câinele o opri şi cu o mutră care cerea un pumn îi spuse: „Splendidă felină, nu ai vrea să îmi dai mie dioneea şi picioruşele de stea de mare? Eu sunt bătrând iar tu eşti tânără şi zveltă iar de te vei duce să aduni iarăşi acestea te vei întoarce cu mult înaintea mea.”. Aici apăru dovada că pisicile nu sunt mereu isteţe, ci pot fi chiar fraierite. Astfel, îi dădu câinelui cele culese şi se duse după altele. Bineînţeles că acesta din urmă a minţit pisica şi în trei minute (Da, trei minute. Aşa se face în basme. Chiar şi în cele modern- semi-debile) fu la curtea împăratului cu cele trebuincioase.

Chiar dacă Gri-Jegos aproape făcu atac de cord când văzu câinele pe role, alergând cu o pungă de supermarket în dinţi. Fata îşi dădu seama că a lăsat-o imaginaţia şi în cele din urmă a acceptat să plece cu Dorel şi grupul purtător de sindrom Down.

Pe drum, evident, Fetiţele NoPowerPuff au jucat non-stop FFP. Dar nu asta contează. Cel mai important este că Toate drumurile duc la…dragoste şi că dincolo de aparenţe există în fiecare dintre noi un suflet gata să primească şi să dea căldură şi dragoste indiferent de cât e cursul euro, chiria aparamentului sau factura la gaze. Astfel Dorel şi-a dat seama că o iubeşte pe Măh şi , spre norocul său, sentimentul era reciproc; iar fetele şi-au dat seama că e un prieten bun câinele lui Dorel şi au decis să rămână împreună, schimbându-şi numele din Fetiţele NoPowerPuff în Gaşca FFP.

* * *

Ajunşi în Ţara Brânzei-care-pute Spânul îl decapitează de urgenţă pe Dorel în speranţa că va rămâne cu fata. Dar Măh era, după cum am spus, tătic în chimie-biologie şi farmece-vrăji. Luă capcanele de Dionaea muscipula şi ampulele de stea de mare, le făcu ceai şi turnă peste cadavrul lui Dorel. Acesta îşi reveni brusc lăsându-i pe ceilalţi şocaţi: Avea penele lucioase, o faţă ce nu mai inspira milă, Converse în picioare, cravată slim cu nod elegant şi jachetă de piele. Practic era un nou Dorel şi, fiindcă murise şi înviase apoi jurământul făcut către Spân se rupse. Astfel urmă un monolog:

Doamnelor şi domnilor, mă aflu în această zi aici doar datorită bunilor zei şi iubitei mele Nuţa care a avut grijă ca eu să mă pot învia şi să rup jurământul de care voi, dragilor, nu ştiţi nimic. Da, cândva i-am jurat Spânului credinţă eternă pentru a-mi salva viaţa. Cu alte cuvinte nu el e nepotul tău, împărate, eu sunt acela. Da, tatăl meu e Împăratul Alb iar voi, fetelor, sunteţi verişoarele mele. Mulţumesc prietenilor mei pentru susţinere şi ajutor şi…am emoţii dar, scumpă Nuţa, vrei să fii soţia mea?”

Se ştie că ea a acceptat, căci altfel nu ar mai fi basm pseudo-cult. Şi, da, ca în orice basm, Spânul a fost răpus de furia Găştii FFP. A fost călcat în picioare de 1,2,3 şi Câine. Nunta celor doi a durat trei zile şi trei nopţi, şi normal şi probabil încă se mai ceartă de la banii câştigaţi şi de la faptul că Împăratul Roşu a dat mai mulţi bani la organizarea nunţii decât Împăratul Gri-Jegos.

Sfârşit





Anunțuri