In seara aceasta se va intampla. Trebuie sa se intample. Am aflat ca e normal sa fie asa. Ma refer la minunea de petrecere de revelion cand toata lumea bea si urla. Asa va fi. Vom racni toti, vom dansa, vom rade, vom bloca reteaua si toata lumea o sa fie zen si o sa isi ureze unul altuia tot felul de chestii pe care o sa le regrete la sfarsitul anului. Acum toti scriu concluzii. Eu nu vreau – imi plac constatarile. Laptopul asta nu are diacritice. Nu ma pot intelege cu copiii mici, cu animalele si cu batranii. Astazi am fost la bunicii lui Madda si e clar – sunt praf la capitolul asta. Am fost la bunicii mei – dovada vie ca sunt jalnica. Ideile mele referitoare la ce urmeaza suna modest. Nu ma cac pe mine cu dorinte de dezaxati – no sense. Mi-a placut sa merg prin oras si sa ii vad pe toti agitati, gagici iesind de la salon, Kaufland inchis, bucati de LasVegas la fiecare casa cu beculete. Acuma lumea isi aranjeaza meniul, hainele si fizicul; se parfumeaza si zambesc.
Nu imi doresc decat sa supravietuiesc si sa mai adun povesti. Intr o zi o sa scriu o carte. Cum a facut si Kaos…
